Părinți și pitici Parenting De ce părinții confundă uneori numele copiilor

De ce părinții confundă uneori numele copiilor

De ce părinții confundă uneori numele copiilor / FOTO: freepik.com@senivpetro
Confundarea numelui unui copil cu al altuia este o situație frecventă în rândul părinților și nu reprezintă un semn de iubire mai puțină sau de pierdere a memoriei. 

Este, de fapt, un fenomen studiat științific care reflectă modul în care funcționează creierul nostru și cum organizăm persoanele dragi.

Creierul nostru clasifică numele celor apropiați în grupuri sau categorii, precum „familie”, „prieteni” sau „iubire”. Astfel, atunci când vrem să rostim numele unui copil, mintea caută în categoria „copii” și, dacă există două nume asemănătoare fonetic sau ca structură, există șanse mari să le amestecăm.

Acest fenomen este similar cu a căuta un fișier într-un folder plin de documente cu denumiri asemănătoare.

Ce spun studiile?

SURSA FOTO: freepik.com@prostooleh

Un studiu realizat de Zenzi M. Griffin și Thomas Wangerman, publicat în PLOS ONE în 2013, a constatat că:

Confuzia numelui este mai frecventă atunci când numele copiilor sunt similare fonetic sau au aceeași inițială sau terminație.

Fratele sau sora cu vârste apropiate și același sex sunt cei mai susceptibili să provoace aceste „schimburi de nume”.

Stresul, multitasking-ul și distragerea atenției cresc probabilitatea acestor erori.

Confundarea numelui nu indică o iubire mai puțină pentru niciunul dintre copii. Dimpotrivă, sugerează o „proximitate afectivă”: cu cât cineva este mai apropiat emoțional, cu atât este mai probabil să apară aceste erori. De asemenea, acest fenomen poate reflecta intensitatea vieții familiale, cu multiple cerințe simultane și un program încărcat.

Dacă se întâmplă să confundăm numele copiilor, este important să recunoaștem greșeala cu naturalețe, să corectăm numele și să continuăm conversația. Oferirea unui zâmbet sau o scurtă explicație („M-am încurcat, dragă, aveam multe gânduri în cap”) ajută copilul să nu perceapă situația ca pe ceva personal.

De asemenea, poate fi o oportunitate de a sublinia identitatea unică a fiecărui copil, vorbind despre semnificația numelui său și despre motivul alegerii acestuia în familie. Acest lucru întărește sentimentul de apartenență și unicitate al fiecărui copil.

 

CITEȘTE ȘI

Tired Girl Makeup: machiajul care imită viața părinților obosiți

Cele trei cuvinte pe care psihologii spun că NU trebuie să-i obligi pe copii să le rostească: „Îi învățăm lecții greșite"

Creierul copiilor de la 7 până la 10 ani. Psiholog: „Rușinea joacă un rol central!” De ce apar schimbări bruște de dispoziție, conflicte și nevoia de independență

11 lucruri pe care profesorii le urăsc în tăcere la părinți: „Ne fac munca mai dificilă zi de zi și afectează și succesul copilului la școală!”

Raluca Panțiru este jurnalist specializat în parenting și educație. Crede că părinții au nevoie de informații clare, corecte și ușor de aplicat, iar misiunea ei este să ofere exact acest sprijin. A absolvit Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, specializarea Comunicare și Relații Publice, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Alte știri