Studiu Oxford: Schimbările climatice ar putea influența sexul copilului
26 Februarie 2026
Mulți dintre părinți au tendința de a-și lăuda excesiv copilul atunci când el face o acțiune banală: un desen realizat destul de slab sau poate un mini-concert la pian, unde a avut greșeli evidente.
Însă, este în regulă să supralăudăm copiii pentru lucruri banale? Experta în parenting Oana Moraru vorbește despre această problemă pe care o au mulți părinți din dorința de a le oferi încredere copiilor, însă în realitate aceasta este o practică care nu ar trebui făcută.
Specialista susține feedback-ul, însă cel realist, pentru că doar așa putem construi motivația și încrederea copiilor.
Oana Moraru: „Copiii știu când minți”
În acest sens, ea oferă și niște exemple de reacții atunci când copilul obișnuiește să ceară feedback la orice face.
„Aici este cu multe nuanțe. Pentru că sunt copii, de exemplu, care au toleranță mică la frustrare din diverse motive. Sunt copii care neurologic sunt mai lenți, mai greoi, care dacă apucă să deseneze acolo trei lulele, chiar trebuie lăudat și apreciat.
Pentru că pentru acești copii care n-au toleranță la frustrare, care nu au atenție bine dezvoltată, momentele de triumf ușor exagerate sunt așa ca niște pietre care creează o potecă pe termen lung către dorința de a mai acumula aceste sentimente de bine, prin urmare își si doresc să se mai străduiască. Acolo e bine și sunt copii pe care trebuie să-i lăudăm.
Sunt și copii către care trimitem noi, de fapt nu copii, noi, trimitem laude din astea automate. Wow, super. Mă uitam și la profesori, învățători că au acest stil verbal “super”. Nu e totul super, dacă e totul super înseamnă că nu o să mai putem sărbători cu adevărat efortul acela sau creativitatea. Trebuie să fim atenți la ticurile verbale să nu exacerbăm sau să ducem totul la gradul de superlativ absolut pentru că după aia nu mai avem o scală după care care copilul învață. Dar feedback vor tot timpul copiii pe ce lucrează.
Ei caută momentele de conexiune cu tine. Generațiile astea de copii sunt foarte mulți plecați la școală, măsurați, comparați, etichetați. Și când ajung acasă caută din orice conexiunea. Și conexiunea se caută din aprecierea personală. Și de aia ți se pare că vor pentru orice bravo. Acum, dacă spune: e bine că am dus farfuria? Nu-i dai un calificativ școlar. Dai mai mult o descriere a ceea ce simți tu. Tare mult mă bucur că am și eu un ajutor în casă. Deci, te concentrezi pe proces și pe emoțiile tale.
De exemplu, a desenat trei lulele, trei surcele și se vede clar ca le-a desenat zăpăcit și urat sau a fost la concertul de pian și a cânta cu multe greșeli. Și el vine și-ți zice: cum ți s-a părut? Te uiți foarte bine, vorbește o emoție din el sau cere creierului inteligent să îi dau un feedback realist despre cum a cântat. Dacă vine cu emoție, trebuie să-l întâmpini cu emoție, dar nu să-l minți. Și să-i spui: hei, m-am bucurat enorm că te-am văzut pe scenă și că te-ai pus acolo, îmi creștea inima, dar nu-i dai feedback despre cât de bine a cântat la pian.
Copiii știu când minți și această trădare a realității… dacă te întreabă spui: mi-a plăcut foarte mult cum te-ai străduit etc, când e momentul ăla emoțional și a coborât de pe scenă, dar a doua, a treia zi când e la rece și reiei cântecelul, îi spui: știi că și pe scenă nu ți-a ieșit asta etc, dar se vedea clar că te-ai străduit sau că e o greșeală din emoție. Niciodată nu lași să pară falsă realitatea că va învăța și el să se mintă”, a explicat specialista în parenting Oana Moraru, în cadrul podacstului „PărințiCuminți”.
CITEȘTE ȘI