În cadrul podcastului „Părinți CuMinți”, moderat de Simona Gherghe, experta în parenting și educație Oana Moraru a disecat cauzele deficitului de atenție și a atras atenția că mediul pe care îl creăm acasă este adesea principalul vinovat.
Ecranele și capcana camerei pline de jucării
Ecranele sunt adesea arătate cu degetul, însă problema este mult mai complexă și ține de modul în care este configurat spațiul copilului.
Oana Moraru a avertizat în termeni duri despre expunerea timpurie la tehnologie: „Dacă introduci desene animate copiilor între 0 și 2 ani, i-ai condamnat la tulburări de atenție”. Specialista explică faptul că, la acea vârstă, stimulul este atât de puternic încât învață creierul să ofere energie doar pentru acel tip de intensitate.
Mai mult, chiar și fără ecrane, simpla decorare a camerei copilului poate dăuna. „Dacă am o cameră cu jucării și eu intru și ea e supraaglomerată, inclusiv privirea mea a adultului nu se poate odihni. Eu trebuie să știu că de fapt îi configurez copilului percepția să se ducă împrăștiat, segmentat”, a declarat Oana Moraru.
Ea atrage atenția că părinții fac o greșeală frecventă din dorința de a le oferi celor mici totul: „Asta este cea mai frecventă greșeală pe care o facem noi toți părinții din bucuria asta de a avea o cameră copilul, de a-i cumpăra multe jucării. (...) Dacă ai foarte multe desene pe pereți Disney... practic i-ai educat mintea copilului să caute în permanență cu privirea”.
Experimentul pisoilor și formarea percepției vizuale
Pentru a ilustra modul în care mediul sculptează creierul, experta în educație a adus în discuție un studiu celebru.
„Există un experiment despre doi pisoi: unul a fost încă de la naștere pus într-o cameră unde nu existau decât obiecte în plan vertical, unul într-o cameră unde nu existau decât obiecte în plan orizontal. Puși pe urmă într-o cameră normală, s-au comportat diferit. Cel care nu văzuse deloc obiecte pe plan vertical nu se putea cățăra nicăieri”, a explicat Moraru.
Această fragmentare a percepției se traduce direct în viața școlară a copiilor. Părinții și educatorii observă că cei mici nu pot aprofunda o imagine: „El poate rămâne stabil pe imagine doar la stadiul acela de a o tranzita cu privirea, am zburat pe deasupra ei, nu am capacitatea să mă uit în adâncime”.
Fenomenul ajunge până la incapacitatea fizică a ochiului de a urmări o traiectorie.
„Foarte mulți copii din ziua de astăzi, în viața preșcolară și în primele clase primare, nu mai pot urmări traiectoria unei mingi aruncată de la un colț altuia al terenului. Li s-a fragmentat, exact ca pisoilor, reflexul ăsta de a rămâne constant cu privirea într-o direcție”, a subliniat Oana Moraru.
Suprastimularea socială: Adevărul despre petrecerile la locurile de joacă
Un alt subiect dezbătut a fost oboseala și agitația cu care copiii, dar și părinții, pleacă de la petrecerile organizate în marile locuri de joacă. Simona Gherghe a recunoscut că, în calitate de adult, se simte epuizată după două-trei ore petrecute într-un astfel de mediu.
Răspunsul Oanei Moraru: „La noi suprastimularea e asociată cu distracția. Eu am mai povestit că sunt complet împotriva petrecerilor în interior, unde e ecoul ăla, sunetele alea puternice. Petrecerea cu un entertainer, cu adult care se simte obligat că e plătit să-i facă să se bucure, duce de fapt la o suprasolicitare a creierului și la o stare de nervozitate care nu e deloc egală cu relaxarea”.
Specialista a recomandat cel mult 30 de minute alături de tort și prieteni, urmate de joacă liberă și a avertizat că la petrecerile agitate, „toată cultura asta se duce către competiția de a fura energia vitală a unui om; noi nu ne dăm seama că în momentul în care ești surescitat, agitat, ultra stimulat, tu pierzi energie, nu te încarci”.
CITEȘTE ȘI:
De ce mint copiii. Oana Moraru: „Nu judeca copilul după morala creștină”