Dacă ai des impresia că nu te încadrezi în tiparul părintelui de tip A, foarte structurat, sau al părintelui de tip B, mult mai relaxat, liniștește-te. Este posibil să fii, pur și simplu, un părinte de tip C. Un stil de educație tot mai des susținut de specialiști, pentru că promovează un stil de parenting realist și echilibrat.
CITEȘTE ȘI: Regulile stricte de parenting de care oamenii râd, dar care, de fapt, îi fac pe copii mai buni
Părintele de „tip C”, un stil de parenting „suficient de bun”
Părintele de tip C nu caută perfecțiunea. Obiectivul lui nu este ca totul să fie mereu impecabil, este ca lucrurile importante să fie prezente: siguranța afectivă, prezența emoțională și relația. Concret, asta înseamnă că rutinele există, dar nu devin o sursă constantă de tensiune.
Cina este planificată, dar dacă un copil se prăbușește după o zi lungă, prioritatea devine alinarea, nu respectarea strictă a orei de luat masa, notează specialiștii Parents. Hainele pot rămâne pe jos, dacă în acel moment o îmbrățișare este mai importantă.
Această abordare se bazează pe o idee centrală: copiii nu cresc pentru că totul este perfect controlat, cresc pentru că se simt văzuți, ascultați și susținuți, chiar și atunci când viața de zi cu zi scapă puțin de sub control.
Între părintele de tip A și părintele de tip B, calea de mijloc
De multe ori, se vorbesc despre două mari figuri parentale. Părintele de tip A, foarte organizat, orientat spre performanță, programe stricte și optimizare continuă. Și părintele de tip B, mai relaxat, flexibil, uneori indiferent la dezordine sau la abaterile de la program.
Fiecare dintre aceste stiluri are puncte forte și limite. Prea multă rigiditate poate genera stres și presiune, pentru părinți și pentru copii. La polul opus, prea multă flexibilitate poate crea un sentiment de siguranță pentru unii copii, dar anxietate pentru alții, din lipsa unor repere clare.
Părintele de tip C caută echilibrul. Stabilește un cadru, dar știe să îl ajusteze. Știe încotro merge, fără să se încăpățâneze să urmeze planul literă cu literă. Regulile există, dar rămân în slujba familiei, nu invers.