Iată de ce nu ar trebui să renunți la matematică, potrivit unui studiu
20 Aprilie 2026
Una dintre cele mai acute probleme ale sistemului de învățământ din România nu ține doar de curriculum sau de bani, ține și de modul în care societatea și părinții se raportează la cadrele didactice. Profesorul Sorin Costreie, prorector al Universității din București și consilier al lui Nicușor Dan pe probleme de educație și cercetare, atrage atenția asupra fenomenului periculos în care autoritatea și expertiza profesorilor sunt subminate zilnic de către părinți, care se transformă în experți de ocazie.
„Românul se pricepe la toate, noi am reparat dacii, am făcut tot felul de chestii și normal că știm și fotbal și educație și de toate, și te duci și-i dai lecții profesorului la cum trebuie să fie el profesor, cum trebuie să evalueze, cum trebuie să predea”, explică profesorul în cadrul podcastului MindArchitect.
El face o paralelă tranșantă cu alte profesii respectate: „Nu te duci la doctor și îți spui: «eu sigur am asta și vreau să-mi faceți asta și asta». [...] Trebuie să-l luăm ca un specialist, cum te-ai duce la un inginer și îi spui: «Vreau să-mi faceți podul ăsta așa în detaliu» și atunci inginerul să spună: «Bun, dar care mai e rolul meu, fă-ți-l singur?»”.
Această atitudine subminează actul educațional și transformă meseria de dascăl, care ar trebui să fie una vocațională și profund respectată, într-una constant atacată.
Cum creăm „insule de normalitate” cu cei mai buni oameni
Pentru a schimba fundamental societatea pe termen lung, școala are nevoie vitală de o resursă umană de elită. Din păcate, în lipsa unui sistem adecvat de recompensare, sistemul atrage adesea persoanele care „nu prea se văd făcând altceva” sau doar o mână de „idealiști”.
Prof. Costreie subliniază importanța politicilor de atragere a talentelor: „Vrei calitate în sistem? Păi, adu oamenii cei mai buni, pentru că calitatea naște calitate. Prostia sau ce vrem să luăm ca opusul calității, necalitatea, naște necalitate. Putem să avem cele mai bune manuale, cele mai bune planuri-cadru, cele mai bune [...] abordări; dacă nu ai cu cine, nu ai cum”.
Astfel, adevărata forță a unui profesor nu stă în catalogul pe care îl ține în mână, descris ca un simplu „sceptru”, dar stă în capacitatea sa de a fi un model inspirațional, un profesionist adevărat care nu livrează doar cunoștințe seci, modelează caractere.