Analiza devastatoare a profesorului Sorin Costreie asupra eșecului sistemului de a pregăti elevii pentru lumea reală și nevoia de a stimula imaginația.
Profesorul Sorin Costreie, prorector al Universității din București și consilier al lui Nicușor Dan pe probleme de educație și cercetare, descrie în cadrul podcastului MindArchitect starea sistemului educațional românesc, afirmând că acesta „produce inechitate, care perpetuează sărăcia și care din păcate pregătește oamenii inadaptați pentru viitorul pe care îl vor trăi”.
Obiectivul fundamental al educației, reamintește profesorul Costreie, este simplu: „Ce e școala, ce e educația e o pregătire pentru viață”. Această pregătire presupune adaptarea la mediu și, implicit, înțelegerea acestuia.
„Ținta noastră, profilul, știi cum se spune, absolventului ar trebui să fie înțelegerea mediului, mediul care e complex și cum ai spus și din ce în ce mai schimbător”, explică Costreie.
Eșecul de a îndeplini acest rol este evidențiat de statisticile privind abandonul școlar și analfabetismul. Dacă sistemul a funcționat ani de zile cu o anumită structură și a produs acest „output”, înseamnă că „e ceva stricat acolo”, subliniază prorectorul.
Una dintre cele mai grave probleme ale educației românești este „centrarea aceasta pe informație, date și memorare”. Profesorul Costreie admite că „nu se poate educație fără repetiție și memorare, asta e clar”. Însă, dacă educația este doar bazată pe memorare, „nu facem nimic, noi nu înțelegem universul”, ci „doar repetăm chestii despre univers”.
Acest deficit este cel care stă la baza analfabetismului funcțional, unde elevii nu reușesc să operaționalizeze cunoștințele. Profesorul Costreie oferă un exemplu simplu din testele PISA: majoritatea copiilor știu mecanic că 3 + 6 fac 9.
„Dacă le spun așa: la Oslo sunt -3° și la Copenhaga sunt 6°, care-i diferența de temperatură între Oslo și Copenhaga? În mod normal el trebuie să vină cu 3 + 6, adică a înțeles situația, are formula matematică din spate pe care trebuie s-o aplice. E, aici nu pot. Majoritatea, spre 90%, știu că 3 + 6 fac 9, dar ne ducem spre 50%, uneori sub 40%, de oameni care sunt cei din analfabetismul funcțional care nu pot să facă chestia asta, o chestie foarte simplă. Adică, aici nu vorbim de să iubești matematica, ci doar să înțelegi cum aplici o formulă în lumea reală, că de temperatură vorbim non stop”, detaliază profesorul.
Diferența dintre cunoașterea mecanică și aplicarea ei în lumea reală este uriașă: „Asta este diferența și asta este ceva cumplit, că de fapt oamenii aceia citesc dar nu înțeleg, aud dar nu pricep și văd dar nu văd mai departe”, afirmă profesorul Costreie.
Profesorul Costreie subliniază că eșecul la matematică nu este doar o problemă de cifre, ci o problemă de gândire abstractă: „Noi nu stimulăm imaginația și nestimulând imaginația nu stimulăm gândirea abstractă”.
„Matematica și a spune și filozofia sunt disciplinele care se joacă cel mai mult cu abstractul și cu lumile posibile și cu ce ar fi dacă și cu tipul ăsta de gândire consecvențială care este fundamentală”, explică Sorin Costreie.
Fără această capacitate de gândire abstractă și consecvențială, elevii sunt lăsați „pe pilot automat”, incapabili să cântărească alegerile și consecințele.
Pentru școala viitorului, nu este relevantă doar ștafeta formulelor, ci felul în care predăm: „Rolul fiecărui profesor în disciplina în care el este ancorat și de care e interesat e să-l facă pe copil nu atât să memoreze lucruri ci să-l facă să gândească matematic, să gândească istoric, să gândească geografic”, susține prorectorul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
