Radu Leca: De ce nu se descurcă singuri adolescenții
28 Ianuarie 2026
Psihologul Ana Aznar atrage atenția asupra unui risc real pe care mulți părinți îl subestimează: lipsa limitelor clare în educație crește șansele ca un copil să se confrunte cu dificultăți serioase mai târziu în viață.
„Copiii părinților permisivi, care nu pun limite, au mai multe posibilități să le meargă prost în viață”, spune psihologul Ana Aznar la abc.es.
Mesajul ei este bazat pe experiență clinică și pe datele din psihologia dezvoltării, care arată legătura directă dintre reguli, siguranță emoțională și capacitatea copilului de a face față realității.
De ce limitele sunt o formă de iubire, nu de autoritate excesivă
Ana Aznar spune că mulți părinți evită să spună „nu” de teamă că își vor răni copiii sau că vor pierde apropierea emoțională. În realitate, lucrurile stau invers.
„A spune ‘nu’ este o mostră de iubire”, explică psihologul. Copiii au nevoie de adulți care să îi ghideze, să le ofere structură și să le arate unde sunt granițele sigure. Fără aceste repere, copilul se simte nesigur și neprotejat, chiar dacă, la suprafață, pare mulțumit că poate face orice.
Ce se întâmplă când copilul crește fără reguli clare?
Consecințele educației permisive nu apar imediat, dar devin vizibile în timp. Ana Aznar explică faptul că lipsa limitelor este un factor de risc pentru dezvoltarea copilului.
„Probleme de reglare emoțională, de comportament, dificultăți în școală și în relațiile sociale” sunt printre efectele frecvente. Un copil care nu a învățat să accepte un refuz acasă va avea dificultăți serioase când va primi un „nu” de la un profesor, un prieten sau, mai târziu, de la un șef.
„În ziua în care cineva din afara familiei îi spune că ceva nu este bine făcut, se va prăbuși mult mai ușor”, avertizează ea.
Permisivitatea nu înseamnă apropiere emoțională
Unul dintre cele mai mari confuzii ale părinților este asocierea apropierii cu lipsa regulilor. Ana Aznar explică faptul că mulți adulți vin din familii autoritare și vor să evite acest model, dar ajung la extrema opusă.
„Confundă apropierea cu permisivitatea”, spune ea. Poți fi un părinte cald, prezent și empatic, fără să renunți la autoritate. Copilul nu are nevoie de un părinte care să îi fie prieten, ci de un adult care să își asume responsabilitatea de a-l educa.
De ce copiii fără limite se simt, de fapt, neglijați
Deși poate părea paradoxal, copiii observă foarte atent regulile din alte familii. Ana Aznar explică faptul că atunci când văd copii cărora li se permite orice, nu gândesc „ce noroc au”, ci „părinții lor nu se preocupă de ei”. Lipsa limitelor este interpretată ca lipsă de interes.
„Fără limite, copiii sunt neprotejați”, spune psihologul. Regulile le oferă siguranță și sentimentul că cineva are grijă de ei.
Un alt mesaj important este legat de disconfortul emoțional. Ana Aznar susține că părinții nu ar trebui să își propună ca micuții lor să fie fericiți în permanență.
„Un copil trebuie să se frustreze, să se plictisească, să treacă prin momente dificile”, explică ea. Aceste experiențe îl ajută să învețe cum să își gestioneze emoțiile și să facă față realității. Fără ele, copilul este crescut pentru „o lume care nu există”.
Ce limite sunt importante în orice familie
Potrivit Anei Aznar, există două limite de bază care nu ar trebui să lipsească din nicio familie: „Respectul față de sine și respectul față de ceilalți”.
Dincolo de acestea, fiecare familie își stabilește regulile în funcție de propriile valori.
Nu există un singur model corect, dar absența totală a regulilor este o problemă clară.
Psihologul atrage atenția și asupra presiunii uriașe puse pe părinți, în special pe mame.
„Multe mame se simt vinovate pentru că nu ajung la toate, dar asta nu este vină, este tensiune”, spune ea. Oboseala și stresul îi fac pe mulți părinți să renunțe la limite, pentru că este mai ușor pe moment. Pe termen lung, această strategie îi afectează însă pe copii.
Ana Aznar transmite un mesaj clar și realist. Părinții nu trebuie să fie perfecți, dar trebuie să fie prezenți și consecvenți.
„Nu avem garanții că unui copil îi va merge bine”, spune ea, însă putem reduce riscurile oferindu-i iubire, stabilitate și limite clare. Copiii nu au nevoie de părinți care spun mereu „da”, ci de adulți care îi pregătesc, pas cu pas, pentru viața reală.