Datorită plasticității extreme a creierului lor, copiii au o tendință mai mare de a învăța o a doua limbă. Să vedem în detaliu care sunt beneficiile de a fi bilingv de la o vârstă fragedă și cum să facilităm acest tip de învățare.
În copilărie este mult mai ușor să înveți o a doua limbă, inclusiv în ceea ce privește pronunția corectă a sunetelor care sunt foarte diferite de cele ale limbii materne. De exemplu, un japonez adult, care are dificultăți în a diferenția sunetele /r/ de /l/, pronunță bine ambele litere dacă a fost expus devreme atât la japoneză, cât și la engleză.
În special, tendința mai mare pentru bilingvism din partea copiilor mici depinde de faptul că în creierul lor este activată aceeași zonă a cortexului (cea a limbajului, situată în regiunea fronto-parietală a emisferei stângi) pentru ambele limbi: la copiii care învață o a doua limbă târziu – după vârsta de 15-20 de ani – sunt activate în schimb două regiuni diferite, fiecare dintre ele trebuie să se ocupe de una sau de cealaltă limbă.
Aceasta explică de ce, cu rare excepții, este mai dificil pentru un adult să dobândească noi tipuri de sunete: hărțile lingvistice ale primei și celei de-a doua limbi interferează între ele.
Pe scurt, pentru limbaj există o interferență asemănătoare cu cea care caracterizează executarea simultană a două mișcări aflate în competiție între ele.
Imaginează-ți că trebuie să faci o mișcare de rotație cu mâna dreaptă deasupra capului, ca și cum ar fi un halou imaginar și că trebuie să faci o mișcare „înainte și înapoi” cu vârful degetului arătător al mâinii stângi în direcția spre vârful nasului: fiecare dintre cele două acțiuni nu prezintă probleme dacă sunt efectuate singure, dar interferează una cu cealaltă dacă sunt efectuate simultan.
În ultimele luni de gestație, fătul ascultă cuvintele rostite de mamă, care sunt transmise prin peretele uterin. Imediat ce se naște, bebelușul demonstrează că reacționează selectiv la cuvintele rostite de mama sa, mai degrabă decât la cele rostite de o altă voce feminină.
Dacă fătul a fost expus la două limbi diferite, va putea face diferența între ele la naștere cu condiția să fie foarte diferite, cum ar fi engleză și română, sau engleză și japoneză. Dacă, în schimb, cele două limbi sunt foarte asemănătoare, precum italiană și spaniolă, sugarul le va putea distinge mai târziu, în jurul vârstei de 4-5 luni, ambele în cazul în care cei doi părinți vorbesc o singură limbă, iar în cazul bilingvismului. În general, copiii mici dobândesc foarte devreme capacitatea de a distinge caracteristicile celor două limbi la care sunt expuși.
Înainte de pubertate, copiii au o mare capacitate de a învăța două limbi străine, atât din punct de vedere al sunetelor, cât și din cel al regulilor gramaticale, chiar dacă după vârsta de 7-8 ani învățarea unei a doua limbi începe să fie puțin mai dificilă. Pe scurt, există o perioadă sensibilă legată de dezvoltarea creierului.
Creierul sugarilor și copiilor mici este extrem de plastic și nu are dificultăți în manipularea a două limbi diferite și, atunci când este expus la sunete diferite, așa cum se întâmplă în bilingvism, le absoarbe ușor (deși învățarea regulilor gramaticale are loc mai târziu, odată cu maturizarea progresivă a cortexul frontal).
Copiii bilingvi, inițial, pot prezenta o mică întârziere lingvistică, dar ulterior îi ajung ușor din urmă pe ceilalți copii. Mai mult, exercitarea timpurie a bilingvismului are un efect pozitiv asupra așa-numitei „rezerve cognitive”, adică asupra unei capacități mai mari a creierului care se extinde până la vârsta adultă și bătrânețe. Din acest motiv, învățarea bine a unei a doua limbi are, de la distanță, un efect protector asupra cariilor cerebrale senile.
Dacă părinții nu sunt bilingvi, cea mai bună metodă este să înveți jucându-te. O strategie implementată în unele țări europene este cea a învățării recitate: copiii trebuie să recite o serie de cuvinte în grup, însoțindu-i cu gesturi și mișcări care le reprezintă sensul.
Un studiu privind eficacitatea acestei metode indică faptul că elevii au avut performanțe de trei ori mai bune decât cei care au urmat metoda convențională.
Tehnica profită de faptul că amintirile motorii (legate de execuția unei anumite mișcări) sunt deosebit de robuste și influențează pe cele legate de limbaj.
Chiar și interpretarea pieselor muzicale, posibilă la copiii mai mici datorită instrumentelor și vocalizărilor improvizate, face ca învățarea să se întâmple mai rapid. În plus, dacă cei mici văd desene animate, este indicat să le arăți în a doua limbă pe care trebuie să o învețe, de exemplu engleza.
Strategia de utilizare a cărților audio într-o a doua limbă este și ea una bună, chiar dacă este mai puțin jucăușă și funcționează mai bine de la 7-8 ani.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil