Jocul este esențial pentru copil, nu doar o activitate opțională. Prin joc, copilul își explorează lumea interioară și exterioară, învață reguli sociale, dezvoltă empatia, își exprimă emoțiile și își antrenează imaginația.
Când un copil încetează să se joace sau nu pare interesat de joc, acest lucru poate semnala dificultăți emoționale serioase care merită atenție.
SURSA FOTO: Freepik.com@EyeEm
Citește și Urania Cremene: „Copiii măsoară iubirea în timp. Cinci minute pot face o diferență uriașă”
Specialista atrage atenția că jocul este unul dintre cei mai importanți indicatori ai bunăstării psihice la copii. Este limbajul lor natural. Așadar, absența lui nu ar trebui niciodată ignorată.
Un prim semn de îngrijorare este lipsa interesului față de jocuri care altădată îi plăceau. Dacă micuțul refuză în mod constant să se joace sau pare apatic în fața jucăriilor, poate fi vorba despre o stare depresivă, anxietate sau stres intens.
De asemenea, pot exista evenimente recente în viața sa – o pierdere, o separare, un conflict – care îl afectează emoțional.
SURSA FOTO: Freepik.com@pvproductions
Un alt semnal important este prezența unui joc repetitiv, rigid sau stereotip. Spre exemplu, un copil care învârte mereu aceeași jucărie sau aliniază obiecte obsesiv fără a se implica în joc simbolic ar putea simți o nevoie puternică de control sau de ordine ca răspuns la o anxietate profundă.
Astfel de comportamente pot apărea și în cazul unor tulburări din spectrul autist, dar nu trebuie trase concluzii pripite – este importantă evaluarea de către un specialist.
Citește și Te-ai simțit mereu responsabilă pentru toți? Poate suferi de sindromul „fiicei mari”
Lipsa jocului simbolic, acel joc imaginativ în care copilul „se preface” că este medic, bucătar sau supererou, poate indica dificultăți în procesarea emoțiilor sau în relaționarea cu ceilalți.
Jocul simbolic apare în mod natural în jurul vârstei de 2-3 ani, iar absența lui poate semnala o întârziere în dezvoltarea socială sau emoțională.
SURSA FOTO: Freepik.com@EyeEm
Jocul solitar este absolut normal uneori, dar când devine singura formă de joc, este bine să fie observat mai atent contextul.
În fața acestor semnale, nu este recomandată pedepsirea sau forțarea copilului să se joace. Este nevoie de empatie, răbdare și atenție la nevoile lui.
Participarea activă a părinților sau a adulților semnificativi în jocul copilului este una dintre cele mai eficiente metode de a crea un spațiu sigur pentru exprimarea emoțională.
Uneori, copilul își va exprima ceea ce simte nu prin cuvinte, ci prin ceea ce construiește, desenează sau interpretează în joc.
Psihologa Laura Ruiz Mitjana încurajează părinții să creeze un mediu care să încurajeze jocul liber, spontan și variat, fără presiune. Acest lucru poate însemna simpla punere la dispoziție a unor jucării creative, dar și timp de calitate petrecut împreună.
Dacă semnele de evitare a jocului persistă sau se accentuează, este importantă consultarea unui psiholog specializat în copii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil