În creșterea copiilor, părinții se pot confrunta cu numeroase provocări, iar erorile pot apărea adesea. Acestea sunt, în general, involuntare, dar pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării copiilor și adolescenților.
E important să înțelegem aceste greșeli pentru a le evita și a ne asigura că oferim cea mai bună îngrijire pentru cei mici. Vom explora câteva dintre aceste erori, care sunt considerate de specialiștii în parenting ca fiind cele mai grave.
În societatea de astăzi, mulți părinți încearcă să devină „cei mai buni prieteni ai copiilor”. Cu toate acestea, acest lucru poate avea consecințe semnificative în dezvoltarea lor. Mai mult decât atât, uneori, părinții evită cu totul rolul lor de a fi părinți, lăsând copiii să facă tot ce doresc.
E important să înțelegem că pentru a face o treabă bună în calitate de părinți, trebuie să fim pregătiți să ne asumăm responsabilitățile. Asta înseamnă să trecem prin momente dificile, cum ar fi atunci când copiii noștri nu sunt de acord cu noi, se enervează sau nu sunt mulțumiți de regulile pe care le impunem. Este preferabil să ne confruntăm cu aceste situații decât să cedăm mereu pentru a evita conflictele sau pentru a obține aprobarea lor.
Atunci când vine vorba de a spune „nu” copiilor noștri, este important să o facem cu înțelepciune. Această decizie trebuie să fie bine gândită și trebuie să rămânem fermi în hotărârea noastră. Odată ce am spus „nu”, nu ar trebui să cedăm sub presiune.
Cuvântul „nu” ar trebui folosit cu discernământ, doar atunci când este cu adevărat necesar. Este esențial să fie prima regulă de aur în parenting. Acest lucru îi învață pe copii limitele și le oferă un cadru sigur în care să se dezvolte.
Pe lângă asta, trebuie să fim consecvenți și să ne îndeplinim promisiunile făcute copiilor noștri. Acest lucru construiește încredere și stabilitate în relația cu ei, arătându-le că suntem părinți în care se pot baza.
SURSA FOTO: freepik.com @naiklon1
Atunci când vine vorba de educația copiilor noștri, trebuie să evităm atât extremele autoritarismului, cât și ale permisivității. O abordare recomandată de educatori, psihologi educaționali și psihoterapeuți este cunoscută sub numele de „disciplina pozitivă”. Această metodă se concentrează pe menținerea unui echilibru în educație, evitând controlul excesiv sau permisivitatea și se bazează pe respect reciproc și colaborare.
Disciplina pozitivă are ca obiectiv să învețe copiii abilități de bază pentru viață, iar pentru a o aplica cu succes, putem lua în considerare cele cinci criterii promovate de autoarea Jane Nelsen în cartea sa „Cum să educați cu fermitate și afecțiune”:
Fiți amabili și fermi în același timp, adică să fiți respectuoși și motivați.
Ajutați copiii să se simtă importanți și să stabiliți conexiuni puternice cu ei.
Disciplina pozitivă este eficientă pe termen lung, contribuind la dezvoltarea copiilor în adulți responsabili.
Această metodă educă abilități de viață valoroase, precum respectul, abilitățile de rezolvare a problemelor, participarea activă, colaborarea și responsabilitatea.
În plus, ajută copiii să-și dezvolte conștiența asupra propriilor abilități și potențial.
În educația copiilor noștri, este important să acționăm cu consecvență și să rămânem uniți ca părinți. Este esențial să ne menținem pe aceeași linie educațională, fără a ceda la presiuni sau șantaj emoțional. Evitarea contradicțiilor între cuvinte și acțiuni este cheia pentru a asigura un mediu armonios în familie.
Când părinții nu sunt de acord sau se contrazic între ei, aceasta poate crea confuzie și conflict pentru copii, având un impact negativ asupra relației lor cu părinții și asupra climatului din casă. Prin urmare, este esențial să fim consecvenți și sinceri în familia noastră, comunicând deschis între noi și găsind soluții în interesul copiilor noștri.
Rămânând uniți și acționând cu consecvență, putem oferi copiilor noștri un mediu stabil și sigur în care să crească și să se dezvolte într-un mod sănătos și armonios.
În procesul de creștere a copiilor noștri, elogiul pozitiv poate avea un impact semnificativ, dar trebuie utilizat cu discernământ. Nu trebuie să confundăm întărirea pozitivă cu laudele constante și nechibzuite. Elogiul ar trebui să fie folosit cu moderație și în mod rațional.
Când vrem să lăudăm copilul, trebuie să ținem cont că cel mai eficient elogiu se referă la acțiuni specifice. Acest tip de laudă îi ajută pe copii să înțeleagă diferența dintre ceea ce este corect și ceea ce este greșit.
Lauda excesivă, oferită fără nicio bază clară în mai multe situații, poate determina copiii să acționeze doar în scopul obținerii unei recompense și nu din dorința de a face lucrurile bine sau de a se dezvolta personal. Este esențial să folosim elogiile cu discernământ, încurajând acțiuni și comportamente pozitive, dar fără a exagera. Astfel, vom contribui la construirea încrederii și motivației copiilor noștri în mod sănătos și echilibrat.
În parcursul nostru ca părinți, este esențial să înțelegem că viețile copiilor noștri sunt unice și independente. Trebuie să fim conștienți de pericolul supraprotecției. Cuvintele lui Khalil Gibran, culese în cartea sa „Despre copii”, ne amintesc de acest adevăr profund:
„Copiii tăi nu sunt copiii tăi, sunt fii și fiice ale vieții dornice de la sine. Ei nu vin de la tine, ci prin tine și deși sunt cu tine, nu îți aparțin. Tu le poți oferi dragostea ta, dar nu gândurile tale, Căci ei au propriile lor gânduri. Le poți găzdui trupurile, dar nu sufletele lor, pentru că ei locuiesc în casa de mâine, pe care nu o poți vizita nici măcar în vise. Te poți strădui să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci să te placă pentru că viața nu se retrage și nici nu se oprește în ziua de ieri”.
Aceste cuvinte ne amintesc că trebuie să le permitem copiilor noștri să-și urmeze propriile drumuri și să-și dezvolte individualitatea. În loc să încercăm să-i modelăm după noi, ar trebui să îi ghidăm și să îi sprijinim în călătoria lor unică către fericire. Astfel, îi ajutăm să-și descopere propriile gânduri, sentimente și dorințe, și să crească în adulți încrezători și independenți.
Atunci când trebuie să abordăm o situație cu copiii noștri și să le atragem atenția, este important să folosim cuvinte și exprimări pe care să le înțeleagă. Prea multe cuvinte și predici pot duce la puține rezultate palpabile. Mai mult decât atât, a critica constant și a-i învinovăți pe copii poate fi ineficient și obositor pentru ambele părți.
Pentru a transmite un mesaj eficient, este preferabil să alegem un moment în care copilul să fie receptiv și să nu fie distras. Discursul ar trebui să fie concis și la obiect, iar dacă putem susține argumentele noastre cu exemple concrete, copilul va înțelege mult mai bine. Astfel, putem evita prediciile inutile și să le oferim copiilor noștri îndrumări clare și constructive pentru a învăța din experiență.
SURSA FOTO: freepik.com @vecstock
Este minunat să avem copii care ne fac să ne simțim mândri și mulțumiți, dar există și o latură mai puțin evidentă. Copiii care își asumă rolul de a fi „perfecți”. Pentru a ne mulțumi pot să-și neglijeze propriile nevoi, să confunde emoțiile lor cu ale noastre și să preia responsabilități care depășesc limitele vârstei lor.
Acești copii pot ajunge să creadă că iubirea celor în vârstă depinde de comportamentul lor aparent impecabil și nu de cine sunt cu adevărat. Această percepție poate crea o presiune subtilă asupra lor de a fi mereu „cuminți” și „buni”, într-un efort de a menține un cadru de afecțiune pe care îl cred condiționat. Este important să fim conștienți de consecințele acestei responsabilități excesive asupra copiilor noștri și să ne asigurăm că îi iubim și îi acceptăm pentru cine sunt, indiferent de comportamentul lor.
Este ușor să facem judecăți sau să ne formăm opinii despre alte familii, dar trebuie să avem în vedere că nu cunoaștem întotdeauna evenimentele și circumstanțele prin care trec aceste familii apropiate. O zi ne putem găsi într-o situație similară și, așa cum ar putea să ne surprindă, este important să evităm să tragem concluzii pripite și să nu ne lăsăm pradă prejudecăților.
Păstrând o atitudine deschisă și înțelegând că fiecare familie are propriile sale provocări și lupte, ne ajutăm în efortul de a oferi o educație autentică copiilor noștri. Empatia și înțelegerea față de alții sunt virtuți care pot să servească drept exemple puternice pentru copiii noștri, ajutându-i să devină adulți mai înțelegători.
Este important să înțelegem că atunci când cedăm în fața crizelor, solicitărilor sau comportamentului necorespunzător al copiilor noștri, aceștia pot ajunge să devină copii tiranici. Ei preiau controlul și încep să dicteze regulile, în timp ce părinții se supun. Acest tip de atitudine poate avea un impact grav asupra vieții de familie și poate crea un dezechilibru în relația părinți-copii.
Părinții trebuie să fie conștienți că stabilirea regulilor și limitelor este de responsabilitatea lor. De asemenea, este esențial să începem să educăm copiii în ceea ce privește aceste limite de la o vârstă fragedă. Acest proces de învățare îi învață să respecte regulile, să dezvolte toleranță și să înțeleagă importanța limitelor în viața de zi cu zi. Cu această abordare, putem să ghidăm copiii cu dragoste și să îi ajutăm să devină adulți responsabili și bine echilibrați.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil