Atena Boca, fondatoarea „La primul bebe”, este de părere că acel concediu de creștere copil, pe o perioadă de doi ani, este o binecuvântare pentru mame.
În România, mama are dreptul să stea acasă cu copilul său doi ani întregi, însă unii pun sub semnul întrebării dacă această perioadă lungă este cu adevărat benefică.
Doi ani petrecuți exclusiv alături de copil pot avea un impact asupra mamei, făcând-o să se simtă oarecum izolată de viața și activitățile din afara familiei. Însă, Atena Boca susține cu tărie că acești doi ani sunt o binecuvântare.
Ea subliniază că această perioadă nu este doar despre copil, ci și despre mamă: timp pentru conectare emoțională, răbdare, empatie și consolidarea relației de atașament, care va influența întreaga viață a copilului și a familiei.
„CONCEDIUL DE CREȘTERE COPIL 2 ANI, O BINECUVÂNTARE. Dacă m-aș putea întoarce la începuturi, aș vrea să pot opri în timp primii doi ani și să mă bucur cu adevărat de ei. Să îi trăiesc pe îndelete, fără grabă, fără presiune. Fără teama că doi ani înseamnă prea mult timp.
Mi-ar fi plăcut să știu cât sunt de binecuvântată să trăiesc într-o țară în care mama poate să stea cu copilul ei doi ani de zile. Doi ani! Nu o lună, nu două, nu trei, nu șase, ci doi ani.
Avem multe, foarte multe provocări în țara în care am ales să trăim. Însă această durată de doi ani a concediului de creștere copil nu este una dintre ele.
Să ai șansa să fii alături de copilul tău atât de mult este aur pentru el, pentru tine, pentru familie. Și, din păcate, eu nu am cunoscut pe deplin importanța acestor doi ani în dezvoltarea armonioasă a copilului, dar și a mea ca mamă.
Poate dacă le-aș fi înțeles importanța, i-aș fi trăit mai molcom și mai relaxat, iar asta ar fi însemnat un alt start pentru copil.
Tot mai mulți oameni din țări care nu permit mamelor să stea alături de bebelușii lor și le grăbesc revenirea în câmpul muncii încep să-și pună întrebări, încep să înțeleagă anomalia acestui concediu de creștere a copilului mult prea scurt. Și, mai ales, încep să vadă legătura între perioada scurtă de stat cu copilul de după naștere și efectele emoționale ale acestui act asupra întregii lor societăți.
Într-una din băile sediului Facebook din Silicon Valley, acolo unde LaPrimulBebe a câștigat o bursă de un an de zile de învățare, am trăit un moment care a rămas cu mine până astăzi. Mă aflam acolo, alături de una dintre femeile de la Facebook care ne asista în bursă, în același timp, era mama unui bebeluș. În pauze, fugea la baie ca să folosească pompa de muls pentru a putea continua să alăpteze și îmi povestea că tocmai ce se întorsese la muncă după naștere. Bebelușul ei avea șase săptămâni și dorea să-l mai alăpteze, așa că își propusese să se mulgă la birou ori de câte ori era nevoie ca să mențină alăptarea. Mintea mi s-a oprit la cifra șase. Șase săptămâni! Nu puteam cuprinde ce înseamnă să trebuiască să te întorci la birou după nici șase săptămâni. Cât de mic era un bebeluș la șase săptămâni, infinit de mic! Eu tocmai ce zburasem cu cel de-al doilea copil al meu în America, ca să pot participa la bursa de un an primită de la Facebook. Avea aproape doi ani și eu încă o alăptam. Acolo, în baia frumos amenajată a uneia dintre cele mai mari companii din lume, am simțit cât sunt de binecuvântată.
Primii doi ani de viață, de fapt primii trei, sunt esențiali pentru crearea unei puternice siguranțe emoționale a copilului. În această perioadă se creează relația de atașament cu părintele; sănătatea relației de atașament depinde de felul în care aceștia reușesc să onoreze nevoile emoționale ale copilului.
Relația de atașament a primilor ani este una esențială în viața fiecăruia dintre noi; ea va influența semnificativ felul în care ne construim viața relațională ca adolescenți și adulți. De cât este această relație de atașament de sănătoasă, de echilibrată, de închegată va depinde în mare măsură calitatea relațiilor noastre viitoare cu autoritatea, cu prietenii, cu iubiții, dar și cu copiii noștri.
Tot în contextul relației de atașament cu părinții noștri, noi vom construi și cea mai importantă relație din viața noastră, și anume: relația cu noi înșine. Cea de la care până la urmă pleacă totul în viața noastră. Și fie ne vom bucura de ea, fie vom încerca să îi umplem golurile. Iar asta ne va lua ani de muncă cu noi înșine.
Suntem binecuvântate că în țara noastră avem la dispoziție acești doi ani de stat cu cei mici și ideal ar fi să avem parte și de un sistem de sprijin în această perioadă, pe care, din păcate, nu îl avem. Însă, dacă cunoaștem importanța acestor ani de început, ne putem noi poziționa mai corect față de ei.
Mamele au nevoie la început de drum de mult sprijin emoțional, fizic, financiar. Au nevoie să fie văzute, auzite, validate. Au nevoie să știe că sunt capabile si mai ales ca perioada în care stau acasă cu copiii, pe linia vieții lor, este doar un mic punct.
În această perioadă nu se pierde de fapt nimic, tot ceea ce știm rămâne în noi. Ba mai mult în acest timp câștigăm empatie, răbdare, feminitate, deschidere emoțională pe care apoi le folosim în orice muncă vom avea de făcut.
Dacă aș fi știut toate acestea nu m-aș mai fi grăbit atât de tare să revin la muncă”, se arată în postarea Atenei Boca.
CITEȘTE ȘI
Avocații vor putea primi ajutor pentru creșterea copilului fără suspendarea activității
Mamele aflate în concediu de creștere a copilului vor avea reținută automat contribuția de 10%
Sfaturi sincere de la o mamă despre perioada postpartum: „Nu te preface că e ușor”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
