Mulți părinți consideră sensibilitatea ca pe o caracteristică negativă - crezând că îi face pe copii să pară copleșiți, pasivi sau chiar slabi - și o descurajează cu expresii precum „nu mai plânge” sau „calmează-te”. Totuși, psihologii și neurologii au descoperit că într-un mediu adecvat, copiii cu creiere foarte sensibile au avantaje rare.
Copiii extrem de sensibili nu doar manifestă mai multă creativitate, conștientizare și deschidere în comparație cu cei mai puțin sensibili, ci dețin și o calitate subestimată: empatia.
Într-un studiu recent, citat de cnbc.com, participanților li s-a cerut să analizeze fotografii cu oameni fie zâmbitori, fie triști. Rezultatele au arătat că creierele persoanelor sensibile au prezentat cel mai intens răspuns empatic.
Pe lângă aceasta, zonele creierului lor asociate cu planificarea acțiunilor s-au activat mai puternic. Acest lucru sugerează că, similar cu experiența raportată de persoanele sensibile, aceștia nu pot rămâne indiferenți față de suferința unui străin, simțind o puternică dorință de a-i ajuta.
În plus, datorită faptului că micuții sensibili sunt mai afectați de propriile lor experiențe în comparație cu colegii lor, ei beneficiază mai mult de sprijin, instruire și încurajare. Această interacțiune stimulativă contribuie la obținerea unor rezultate remarcabile.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Conform psihologului Elaine Aron, cunoscut pentru popularizarea termenului de „persoană foarte sensibilă”, aproximativ unul din cinci copii se încadrează în această categorie.
Iată câteva semne comune:
Observă detalii subtile, cum ar fi schimbarea ținutei unui profesor sau rearanjarea mobilei.
Sunt profund afectați de stările de spirit ale altora, absorbând emoțiile celor din jur ca și cum ar fi propriile lor.
Au dificultăți în gestionarea emoțiilor intense, precum furia sau îngrijorarea.
Se plâng atunci când experimentează disconfort (cum ar fi lenjeria de pat aspră sau etichetele de îmbrăcăminte care îi irită).
Se simt stresați și obosiți în medii zgomotoase sau aglomerate.
Evită situațiile în care se simt grăbiți și preferă să facă lucrurile cu atenție.
Răspund mai bine la abordarea blândă decât la disciplina aspră.
Au observații perspicace și par să fie înțelepți pentru vârsta lor.
Au un simț al umorului bine dezvoltat.
Sunt buni la citit oamenii și pot deduce cu precizie ceea ce gândesc sau simt.
Refuză să consume anumite alimente din cauza mirosurilor sau texturilor.
Sunt sensibili la zgomote bruște, trezindu-se ușor în astfel de situații.
Dacă recunoașteți vreuna dintre aceste trăsături în copilul dumneavoastră, este important să înțelegeți că acestea sunt aspecte pozitive. Copiii cu o sensibilitate ridicată au o abordare unică a lumii înconjurătoare, iar aceasta poate fi o putere în sine.
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Copiii sensibili beneficiază de o anticipare a situațiilor, oferindu-le timp să proceseze și să aleagă. Stabilirea așteptărilor le permite să înțeleagă ce urmează și ce implicații are comportamentul lor. De exemplu, puteți spune: „astăzi mergem să vizităm bunica la azilul de bătrâni. Trebuie să fim liniștiți și să folosim voci joase, pentru că unii oameni de acolo sunt mai sensibili.”
Fiindcă copiii sensibili resimt emoțiile mai puternic, disciplina aspră poate avea un impact mai mare asupra lor. În loc să îi pedepsiți, creați un spațiu de liniște și confort, unde pot merge când au nevoie să se calmeze. După ce au fost disciplinați, oferiți-le afirmații pozitive și asigurați-i de dragostea voastră.
Ca părinți, sunteți modelul pentru copiii voștri în ceea ce privește gestionarea emoțiilor. Fii conștient de modul în care îți exprimi emoțiile și oferă-le copiilor tale exemple pozitive în acest sens.
Comunicați cu profesorii copilului despre sensibilitatea acestuia încă de la începutul anului școlar, pentru a evita eventuale conflicte sau neînțelegeri. Lăudați-i când își folosesc sensibilitatea în mod pozitiv, cum ar fi atunci când își folosesc imaginația sau manifestă empatie față de un coleg.
Petreceți timp individual cu fiecare copil, fără intervenția fraților sau surorilor lor. Puneți întrebări deschise pentru a înțelege mai bine experiențele lor. Ascultați cu atenție și încercați să vă puneți în locul lor pentru a le oferi sprijinul și înțelegerea de care au nevoie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil