1 Martie. Mărțișorul, unul dintre cele mai populare obiceiuri românești
01 Martie 2026
Tot mai mulți părinți spun că nu își mai recunosc copilul. Îl trezesc greu. Plânge. Țipă. Negociază fiecare pas al dimineții. Seara nu cooperează. E iritat. E obosit. Tu încerci să îl motivezi. Îl înscrii la tot ce crezi că îl ajută. Îl duci la școală, la after, la înot, la karate, la engleză. Ai impresia că îl pregătești pentru viață. În realitate, îl împingi într-un ritm pe care corpul și mintea lui nu îl pot duce. Asta spune profesorul universitar și psihologul Daniela Gavankar în cadrul emisiunii Părinți Prezenți.
Moderatoarea emisiunii, Loredana Iriciuc, descrie rutina unui copil de astăzi. Program de la 8 dimineața la 8 seara. După școală merge la after. După after merge la activități extrașcolare. Trebuie să știe înot. Trebuie să știe karate. Trebuie să știe engleză, chineză, germană. Daniela Gavankar confirmă. Așa este.
Psihologul spune că în acest ritm îi pierzi pe copii. Oboseala îi copleșește.
„În felul ăsta îi pierdem pe copii. Îi pierdem pentru că sunt foarte obosiți. Dimineața e obosit, nu poți să îl trezești. Plânge, țipă, negociază. Tu ajungi să spui că nu te mai înțelegi cu propriul copil. Seara se întâmplă la fel. Nu te mai înțelegi cu el”, explică Daniela Gavankar.
Nu disciplina îl ajută. Reglarea emoțională îl ajută
Daniela Gavankar spune clar: „El nu are nevoie de mai multă disciplină. Are nevoie de echilibru. Are nevoie ca sistemul lui nervos să învețe reglarea emoțională și să își facă un echilibru”.
Cum apare echilibrul? Prin nevoi recunoscute. Psihologul explică vocea copilului. „Am nevoie să mă odihnesc. Nu mai pot să merg peste tot. Lăsați-mă să mă odihnesc. Lăsați-mă să îmi formez un sistem nervos echilibrat și viguros. El nu poate singur”.
Presiunea adultului vine din propria copilărie
Daniela Gavankar vorbește și despre presiunea părinților: „Noi avem această disperare. Când eram copii nu aveam unde să mergem. Eu am 46 de ani. Acum 40 de ani nu mergeai la nimic. Am crescut cu un complex de inferioritate. Nu am fost nici la una, nici la alta”.
Acum oferta este uriașă. Părintele simte că ratează dacă nu înscrie copilul devreme la cursuri.
„Ți se pare că ai pierdut trenul dacă nu îl duci foarte devreme la engleză, la înot, la balet și la aritmetică”, explică psihologul.
Copiii au nevoie de joacă și repaus, nu de un orar încărcat
Psihologul explică de ce copiii nu fac față: „Copiii nu pot face față la atât de multe activități. Ei au alte nevoi. Merg la școală, fac lecții. După aceea au nevoie de plimbare în aer liber. De hrană care să îi susțină dezvoltarea. De repaus mental. De joacă”.
Apare și o imagine îngrijorătoare. „Sunt copii care mănâncă în mașină de la școală până la meditație. Dacă îi monitorizezi vezi că fac poate o mie de pași pe zi”. Nivelul foarte redus de mișcare „duce la boală”.
Adolescenții intră în viață cu rezervoarele goale
Daniela Gavankar descrie urmarea:
„Așa vin generațiile de copii care nu pot. Ei sunt epuizați când intră în câmpul muncii. Nu mai pot. Viața începe cu tot felul de tulburări mentale”.
Adolescenții vorbesc între ei despre presiune.
„Ei vorbesc des despre anxietate, despre depresie și despre cât de copleșiți sunt. Vorbesc despre copiii din familii exigente și intelectuale, care trag foarte tare de ei”, povestește Daniela Gavankar.
Copilul lăsat singur, fără repere și fără sprijin
Psihologul explică și extrema opusă.
„Există și reversul. Copiii lăsați singuri, chiar dacă trăiesc în familii intelectuale și prospere financiar. Sunt copii care nu au pe nimeni alături”. Unii sunt crescuți de bunici. „Sunt copii ai căror părinți pleacă la muncă. Dependența de muncă în România este văzută ca un standard”.
Consecințele sunt grave. „Asta îi îndepărtează pe părinți de copii. Copiii nu mai au repere morale. Nu mai știu ce înseamnă să aparții unei familii. Nu mai știu ce înseamnă să am sprijin și, când vin acasă, să vorbesc cu cineva. Să am pe cineva”.
Daniela Gavankar explică diferența dintre trecut și prezent. „Poate aveam o vecină, un verișor, un unchi, o mătușă, un bunic, un prieten. Cineva. Astăzi copilul nu îl are pe părintele lui că e la muncă. Nu are pe nimeni. Pe nimeni”.
Copilul are nevoie de timp și de prezență
Mesajul psihologului merge direct la esență. Un copil are nevoie de odihnă, joacă, conectare și echilibru. Are nevoie de timp cu tine. Are nevoie să fie văzut, ascultat și protejat de ritmul care îl epuizează.
Tu poți schimba asta. Tu îi poți reda copilului tău spațiul de care are nevoie ca să crească sănătos.
