Reflexul Moro este o reacție instinctivă care apare la nou-născuți ca răspuns la stimuli bruște și zgomote puternice. Absența sau prezența reflexului după 6 luni de viață ar putea indica leziuni neurologice.
Reflexul Moro este un reflex neonatal care se manifestă ca o reacție de tresărire, însoțită de deschiderea bruscă a brațelor și alungirea picioarelor. Poate fi cauzată de diverși stimuli, cum ar fi un zgomot puternic sau mișcarea bruscă și rapidă a copilului în decubit dorsal. În mod normal, nou-născutul își pierde reflexul Moro până în a șasea lună de viață.
Este posibil să observați reflexul Moro trăgând în sus brațele copilului în timp ce acesta este în decubit dorsal și lăsându-le să cadă, provocând senzația de cădere. Producerea reflexului este dată de stimuli și nu de distanța căderii. Nu este necesar să ridicați capul copilului de pe pat pentru a provoca acest reflex.
Inițial, copilul sare și își întinde brațele, întinzându-și mâinile și degetele; poziția rămâne fixă timp de 1-2 secunde, apoi membrele superioare sunt flectate și pumnii se închid (faza de apucare). Tresărirea este în general urmată de plâns. După câteva secunde, reflexul Moro se termină, corpul se relaxează și brațele revin să se odihnească pe piept. Reflexul Moro durează până la aproximativ 5-6 luni de viață.
Evident, fiecare copil este diferit de celălalt și se poate întâmpla ca acest fenomen, deși scade în intensitate, să dispară în timp, dar să apară totuși în situații normale.
Dacă reflexul Moro nu dispare până la vârsta de un an, acesta ar putea fi un semn de avertizare al unei posibile probleme neurologice, care poate duce la dificultăți de vorbire, echilibru, mișcare și coordonare a membrelor.
Reflexul Moro este deosebit de slab la sugarii prematuri din cauza tonusului muscular mai scăzut și a rezistenței inadecvate la mișcările pasive în comparație cu cele ale sugarilor la termen. Absența reflexului Moro în perioada neonatală ar putea indica o varietate de probleme neurologice.
Absența sau dispariția prematură a reflexului Moro poate rezulta din:
- o leziune la naștere
- asfixie severă în timpul procesului de naștere
- hemoragie intracraniană
- infecţie
- malformație cerebrală
- slăbiciune musculară generală de orice cauză
- paralizie cerebrală spastică
În primele luni de viață, bebelușul încă se obișnuiește cu lumea exterioară, care este complet diferită de cea din interiorul uterului. Așadar, atunci când experimentează reflexul Moro, ține-l strâns la piept până se calmează.
Dacă reflexul Moro este deosebit de intens (acest lucru se întâmplă după cezariană) și trezește în mod repetat bebelușul din somn, atunci poți folosi păturici și scutece de înfășat sau pur și simplu îl poți înfașă strâns într-o pătură obișnuită pentru a-i oferi un sentiment mai mare de siguranță. În acel moment, cel mic se simte că și cum ar fi încă în pântecele mamei sale.
O altă metodă posibila de prevenire a reflexului Moro este de a purta bebelușul pe brațe sau într-o eșarfă port-bebe. Apropierea și căldură unui părinte oferă un sentiment de siguranță. Datorita acestui fapt, copilul nu se sperie și nu se trezește atât de ușor.
De asemenea, mutarea foarte lentă dintr-o parte în alta a micuțului care doarme și așezarea extrem de atenta a acestuia în pătuț pot preveni reflexul Moro. Încearcă să nu te miști prea repede și nu slabi strânsoarea prea brusc. După ce culci bebelușul, tine-ți mâinile pe el și ridica-le încet, pe rând. Îndepărtarea bruscă a ambelor mâini poate fi o senzație prea înfricoșătoare pentru el.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil