”Copilului meu îi este mereu foame”. Care este motivul și cum ar trebui să ne comportăm

Data publicării:
Fotografie de la Andrea Piacquadio/ Pexels
Fotografie de la Andrea Piacquadio/ Pexels

De obicei, părinții se plâng că copiii lor mănâncă puțin, însă se poate întâmpla și invers, sunt și copii care mănâncă în exces și spun mereu că le este foame.



Tocmai au terminat de mâncat o masă întreagă, dar apoi încep să rostească fraza fatidică „Mi-e foame!”. Sunt copii care au o relație aproape morbidă cu mâncarea, ei mănâncă continuu și foamea nu pare să se potolească niciodată.

În aceste cazuri, părinții nu știu să se comporte și de multe ori au tendința de a ceda cererii pentru că nu au chef să spună nu copilului, gândindu-se că nu este cazul să-l bage deja la dietă. Cu siguranță nu este cazul să vorbim despre „dietă” atunci când vorbim despre copii, dar este important să-i obișnuiești cu o alimentație corectă și sănătoasă.

De ce copilul cere mereu să mănânce?

Mâncarea capătă de obicei valori care depășesc simpla alimentație, din acest motiv excesul de greutate și obezitatea, adesea, nu depind de factori organici, ci sunt adesea legate de aspecte emoționale și psihologice care influențează comportamentul alimentar.

Când copilul mănâncă în exces și repetă că îi este „foame”, el confundă adesea stimulul foamei cu răspunsul la unele experiențe emoționale și psihologice care nu găsesc altă cale de exprimare. Nu minte, chiar simte o senzație de gol, de nevoie să mănânce, pe care o definește drept „foame”.

Mâncarea poate deveni astfel o substanță care umple un gol sau este folosită ca supapă de eliberare, liniște și refugiu împotriva situațiilor de conflict și disconfort .

Este deci important de înțeles dacă în spatele cererilor constante ale copilului nu se poate ascunde o nevoie de confirmare, atenție, recunoaștere, mai ales dacă apar dificultăți la școală, cu colegii sau tensiuni în familie.

Cum ar trebui să ne comportăm?

– Învățați-l obiceiuri sănătoase, dând mai întâi un exemplu bun. Trebuie să poți să îi transmiți copilului tău importanța unui organism sănătos și să demonstrezi o alimentație corectă și echilibrată.

– Întrebați-vă ce nevoie se află în spatele foamei excesive a copilului. Evaluați dacă există și alte semne: copilul poate experimenta momente de gol, plictiseală, furie și tensiune pe care tinde să le degajeze în mâncare. 

– Nu ceda fiecărei cereri lui. Este important ca copilul să înțeleagă semnificația limitelor, că odată ce a mâncat trebuie să aștepte, altfel se va simți rău și să învețe ce nu este potrivit pentru sănătatea lui.

– Însoțiți copilul spre alte surse de satisfacție. Odată ce copilul a mâncat întreaga masă și, după un timp, continuă să ceară mâncare, trebuie să încercăm să-i îndreptăm atenția către alte activități în care să-și găsească mulțumiri.

2. Fotografi... (pexels-cottonbro-studio-3992140_85012300.jpg)

 Fotografie de la Cottonbro Studio/ Pexels

 – Nu folosiți mâncarea ca „înlocuitor emoțional”. Obiceiuri precum oferirea unui aliment care acționează ca suzetă sau ca aliment liniștitor dezorientează și distorsionează percepția copilului asupra alimentelor, confundând senzațiile fiziologice de foame și sațietate cu aspecte emoțional-psihologice.

- Stabiliți reguli și limite de la început. Este important să obișnuim copilul, de la o vârstă fragedă, cu obiceiurile în care toată lumea mănâncă împreună în familie, la anumite ore, că există mese și gustări regulate și că tot restul timpului este dedicat altor activități recreative și a aerisi, cum ar fi joaca, studiu, sport. La masă, vorbim despre zi, împărtășim emoții și oprim dispozitivele electronice, care distrag atenția copilului și nu-l fac să conștientizeze ce mănâncă și senzația de sațietate.

– Nu face o obsesie din asta. Părinții trebuie să aibă grijă să nu cadă în direcția opusă, devenind prea rigizi și punând interdicții la orice. Copilul trebuie să fie însoțit către o alimentație corectă, fără vina sau șantaj care riscă să activeze un remorcher între părinte și copil și să încurajeze conflicte bazate exclusiv pe hrană.

– Nu la comentarii despre alimente și greutate. Comentariile, derizorii, tachinările despre corp, deghizate în glume, trebuie să fie absolut interzise, ​​nu fac altceva decât să umilească copilul, să-i submineze stima de sine și să-i concentreze atenția asupra aspectului său fizic, crescând riscul de a dezvolta o tulburare de alimentație.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Alimentatie si nutritie




Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

DC Media Group Audience
pixel