Aceste nume vor dispărea în 2026, conform specialiștilor
16 Ianuarie 2026
Părinții cred că încrederea copilului crește atunci când este lăudat constant și pus pe un piedestal. Cercetările arată însă că excesul de laudă poate duce la trăsături narcisice, în timp ce căldura, limitele și accentul pe efort ajută copilul să își construiască o stimă de sine stabilă și reală.
Când cei mai mulți dintre noi se gândesc la tulburările de personalitate, le asociază cu o copilărie dificilă, plină de abuz, neglijare sau medii dure. Narcisismul funcționează diferit.
Un număr tot mai mare de cercetări arată că un copil poate dezvolta trăsături narcisice la polul opus al educației dure, atunci când este pus pe un piedestal, lăudat excesiv și convins că este mai special decât toți ceilalți.
Ce spune, de fapt, știința despre originile narcisismului.
De ce prea multă laudă poate avea efect invers
SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh
Este ușor să pui creșterea narcisismului în rândul tinerilor pe seama rețelelor sociale. Însă, studiile realizate cu mult înainte ca selfie-urile să devină o normă arată că aceste trăsături erau deja în creștere. Indiciul trebuie căutat în altă parte.
Un studiu publicat în 2015 în revista PNAS a urmărit 565 de copii din Olanda, cu vârste între 7 și 12 ani și a analizat modul în care comportamentul părinților le modelează imaginea de sine.
Cercetătorii, coordonați de profesorul Eddie Brummelman de la Universitatea din Amsterdam, au testat două ipoteze. Narcisismul apare din lipsa de afecțiune și răceală parentală, conform teoriei psihanalitice, sau din supraevaluarea copilului, atunci când părinții îl tratează ca fiind mai special și mai îndreptățit decât alții, conform teoriei învățării sociale.
Concluzia? Narcisismul a fost asociat cu supraevaluarea parentală, nu cu lipsa de căldură emoțională.
Copiii ai căror părinți îi descriau constant ca fiind excepționali sau care meritau tratament special au dezvoltat mai des o imagine de sine umflată și fragilă, însoțită de convingerea că sunt superiori și de nevoia permanentă de validare. În schimb, căldura, afecțiunea, aprecierea și iubirea au fost asociate cu o stimă de sine sănătoasă, nu cu narcisismul.
Cu alte cuvinte, când îi spui copilului că este extraordinar, crești riscul de narcisism. Când îi arăți căldură, crești șansele de încredere reală.
„Sinele fals”
Dr. Anthony Mazella, psihanalist din New York specializat în tulburări de personalitate, explică faptul că lauda excesivă poate interfera subtil cu dezvoltarea naturală a copilului, notează sciencefocus.com.
„Pe măsură ce copiii cresc, ei învață treptat să se separe de părinți”, spune el. „O parte din acest proces înseamnă să înțeleagă că mama și tata sunt persoane separate, care nu sunt mereu acolo când ai nevoie de ei”.
Această experiență poate fi frustrantă și greu de tolerat, dar este bună pentru dezvoltarea a ceea ce specialiștii numesc toleranță la frustrare.
Fără această reziliență, copilul poate ajunge să construiască ceea ce psihoterapeutul Donald Winnicott a numit „un sine fals”, o versiune lustruită a propriei persoane, creată pentru a corespunde așteptărilor celorlalți și pentru a păstra aprobarea părinților. În loc să își dezvolte o identitate sigură, copilul învață să afișeze ceea ce crede că ceilalți vor să vadă.
Mazella oferă un exemplu des întâlnit. Părinții spun „sunt mândru de tine” atunci când copilul ia o notă bună. Mesajul pare inofensiv, dar îl învață pe copil că valoarea lui depinde de așteptările părinților.
O alternativă mai sănătoasă este „probabil că ești mândru de tine”. Astfel, atenția se mută pe efortul și emoțiile copilului, nu pe aprobarea adultului.
Când părinții exagerează cu protecția și lauda, le îngreunează copiilor dezvoltarea rezilienței și a toleranței la frustrare. Asociată cu ideea că valoarea personală vine din validarea celorlalți, această abordare creează terenul pentru apariția sinelui fals.
Diferența față de alte trăsături „întunecate”
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Narcisismul este adesea pus în aceeași categorie cu psihopatia sau sociopatia.
„De obicei, credem că psihopatia, narcisismul sau alte trăsături problematice apar din abuz și neglijare”, spune dr. Ava Green, lector în psihologie judiciară la City St George’s, Universitatea din Londra. „În realitate, situația poate fi exact opusă”.
Prea multă indulgență poate crea o imagine de sine umflată și nerealistă, o versiune idealizată pe care copilul încearcă cu disperare să o mențină, adesea în detrimentul unei încrederi autentice.
Există totuși suprapuneri între diferitele tulburări de personalitate. Atât narcisismul, cât și psihopatia pot implica lipsa empatiei. Când aceste trăsături se combină, efectele pot fi grave, cu grandiozitate asociată manipulării și sentimentului de îndreptățire, fără vinovăție sau remușcare.
Tulburarea de personalitate narcisică apare dintr-o interacțiune complexă între factori genetici, neurobiologici și de mediu. Cercetările arată că abuzul și neglijarea cresc riscul acestei tulburări, însă la fel de periculoasă poate fi și extrema opusă, lauda excesivă și răsfățul.
Semne timpurii care ar trebui să te pună pe gânduri
Psihologii avertizează că nu se pun diagnostice de tulburări de personalitate la copii, deoarece personalitatea se stabilizează mai târziu, de obicei în adolescență.
Totuși, spune Mazella, unele semne apar devreme. Printre ele se numără sensibilitatea extremă la critică și nevoia constantă de a fi în centrul atenției.
Copiii pot deveni manipulatori pentru a recâștiga atenția părinților sau a colegilor. Un alt tipar frecvent este relația oscilantă cu afecțiunea. O caută intens, dar o resping după ce o primesc.
„Vedem aceste trăsături foarte devreme, chiar dacă nu există un diagnostic formal”, explică el. „Tragedia este că ele sunt adesea ignorate, iar problemele de atașament rămân nevăzute”.
Paradoxal, multe persoane cu trăsături narcisice par foarte funcționale și ajung în poziții de top, ca directori, medici sau lideri politici. Pe hârtie, acest lucru poate părea un succes pentru un părinte. Problemele apar în relațiile apropiate.
„Ca societate, avem tendința să îi idolatrizăm”, spune Mazella. „Dificultățile ies la suprafață când trebuie să trăiești sau să lucrezi alături de ei”.
CITEȘTE ȘI: Cum recunoști un bunic narcisist: 10 comportamente cheie
Ce pot face părinții diferit
Nu trebuie să renunți la laude. Desenul copilului tău chiar merită pus pe frigider. Important este modul în care lauzi.
Laudă efortul, nu talentul sau rezultatul. În loc de „Ești foarte deștept”, spune „Ai muncit mult pentru asta”.
Mută accentul pe mândria interioară. În loc de „Sunt mândru de tine”, spune „Probabil că ești mândru de tine”.
Lasă copilul să se confrunte cu frustrarea. Nu netezi fiecare obstacol. Permite eșecuri mici.
Arată căldură. Exprimă iubirea fără a o transforma într-o ierarhie a valorii.
Aceste comportamente ajută copilul să dezvolte o stimă de sine rezistentă, bazată pe interior, nu pe aprobarea constantă din exterior.
Fiecare părinte își dorește ca al său copil să se simtă special. Știința arată însă că a-i spune constant că este extraordinar poate face mai mult rău decât bine. Ceea ce au nevoie copiii este căldură, iubire și șansa de a descoperi singuri mândria de sine.
