Sistemul de educație îi învață pe copii să citească, să scrie și să rezolve exerciții. Totuși, tot mai mulți specialiști spun că succesul pe termen lung depinde de abilități sociale care nu se predau în clasă.
Cercetările recente arată că aceste competențe, cunoscute sub numele de „soft skills”, au un impact major asupra echilibrului emoțional și asupra carierei adulte.
Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății arată că dezvoltarea socio-emoțională are o influență mai mare asupra stării de bine și a performanței viitoare decât notele din primii ani de școală.
Psihologii subliniază trei abilități importante care lipsesc adesea: empatia, comunicarea eficientă și rezolvarea conflictelor.
SURSA FOTO: freepik.com @standret
Empatia înseamnă capacitatea de a înțelege emoțiile celorlalți și de a răspunde adecvat. Studiile de la Universitatea Michigan au arătat că nivelul empatiei la copii a scăzut cu 40% în ultimele două decenii, din cauza reducerii contactului direct și a timpului petrecut în fața ecranelor.
Psihologul educațional Laura Markham afirmă că „empatia nu se predă, se trăiește”. Copilul învață această abilitate nu din teorie, ci observând cum reacționează adulții din jurul lui. Când părintele ascultă cu răbdare, copilul învață să facă același lucru.
Exercițiile simple de zi cu zi sunt cele mai eficiente. Atunci când citești o poveste, discută despre ce simt personajele. Când copilul povestește o situație din clasă, întreabă-l cum crede că s-a simțit colegul implicat. Iar când tu însuți ai o emoție, exprim-o. Spune: „Sunt trist pentru că am pierdut autobuzul”. Copilul va înțelege că emoțiile se pot comunica deschis și calm.
Comunicarea eficientă înseamnă capacitatea de a asculta activ, de a formula clar ideile și de a exprima dezacordul fără agresivitate. Mulți copii nu exersează aceste abilități, pentru că adulții vorbesc în locul lor sau le taie explicațiile.
Un studiu al American Psychological Association arată că elevii implicați constant în activități de dezbatere, teatru sau proiecte de grup dezvoltă competențe sociale și cognitive superioare. În România, aceste activități sunt rare, iar accentul cade încă pe performanța individuală, nu pe colaborare.
O învățătoare, cu peste 20 de ani de experiență, povestește că a avut o fetiță timidă care nu ridica mâna niciodată. Când a introdus la finalul orelor un cerc de discuție în care fiecare elev spunea ce i-a plăcut sau ce l-a supărat, fetița a început să vorbească. După câteva luni, colegii au ales-o lider de echipă. A învățat să-și exprime ideile, să asculte și să conducă prin respect.
Acasă, comunicarea eficientă se formează prin ascultare reală. Când copilul îți explică ceva, lasă-l să termine. Dacă nu ești de acord, învață-l să spună: „Nu cred că e așa pentru că…”, nu „nu e adevărat”. Astfel învață că o conversație nu e o luptă, ci un schimb de idei.
Conflictele fac parte din viață. Diferența o face modul în care le gestionăm. Mulți copii cresc fără să știe cum să-și exprime supărarea fără agresivitate, pentru că adulții intervin prea repede și rezolvă problema în locul lor.
Un raport UNICEF arată că programele școlare care includ educație socio-emoțională reduc cazurile de violență verbală și fizică cu până la 50%. În unele școli din România, astfel de ore sunt testate experimental, dar nu fac parte încă din programa obligatorie.
Învățarea rezolvării conflictelor începe acasă. Când copilul se ceartă cu un prieten, ajută-l să descrie situația, nu persoana.
De exemplu, „nu mi-a plăcut când mi-ai luat creionul” este mai eficient decât „ești rău”. Apoi, întreabă-l ce soluție ar putea mulțumi pe amândoi. Prin aceste exerciții, copilul înțelege că un conflict nu înseamnă sfârșitul unei relații, ci o șansă de a o repara.
SURSA FOTO: freepik.com @mayakruchankova
Daniel Goleman, autorul conceptului de inteligență emoțională, afirmă că „abilitățile sociale sunt predictorii principali ai succesului profesional și personal”.
În 2024, revista Frontiers in Psychology a publicat o meta-analiză care arată că elevii implicați în programe de educație emoțională și socială au obținut rezultate academice cu 11% mai bune decât colegii lor.
Aceste cercetări confirmă că empatia, comunicarea și gestionarea conflictelor nu concurează cu învățătura, ci o susțin. Copiii care învață să se înțeleagă pe ei și pe ceilalți devin mai echilibrați, mai concentrați și mai motivați.
Schimbarea începe în familie. Părintele este primul model social. Când copilul vede că adultul își cere scuze, ascultă fără să întrerupă și discută calm, va face la fel. Abilitățile sociale nu se predau din manuale, ci se transmit prin exemplu.
Un copil care învață să spună „îmi pare rău”, „hai să încercăm altfel” sau „te ascult” va fi pregătit nu doar pentru școală, ci pentru viață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
