Copiii în jur de cinci ani sunt cunoscuți pentru dificultatea lor în a accepta pierderile în jocuri: plâng, intră în crize, pot chiar încerca să trișeze.
Acest comportament are rădăcini biologice și emoționale, conform experților în psihologia copilului și neurologie.
Citește și Tehnica țestoasei: metoda simplă care îi ajută pe copii să-și controleze furia
La vârsta de circa cinci ani, copiii trec printr-o fază de gândire egocentrică, în care totul pare să aibă legătură cu ei. Pierderea nu este doar o înfrângere este un eșec personal. De aceea, ei tind să evite situația inconfortabilă, refuzând să accepte o realitate care le rănește imaginea de sine.
Neuroștiința ne spune că jocul este mai mult decât o activitate plăcută este un instrument fundamental de dezvoltare.
Jocurile stimulează plasticitatea cerebrală, activând cortexul prefrontal (gestionarea impulsurilor, planificarea), sistemul de recompensă (eliberare de dopamină) și întărirea conexiunilor neuronale prin repetiție.
Acest context emoțional intensifică dificultatea de a pierde, potrivit BebeyMas.
Încercarea părinților de a-i proteja excesiv, de exemplu, prin acordarea mereu a victoriei copilului, poate avea efectul opus: interferează cu învățarea acceptării frustrării și a realistății sociale.
A nu pierde dintotdeauna este un obstacol în dezvoltarea adaptabilității emoționale. Citește și Filme de văzut în familie în vacanța de vară
Jocul ca oportunitate de învățare
Jocul nu este doar competiție - este contextul ideal în care copiii pot exersa gestionarea emoțiilor, potrivit psihologilor. Copiii învață că "uneori câștigi, alteori înveți" și dezvoltă empatie, respect și resurse emoționale necesare pentru interacțiuni sociale sănătoase.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil