Ideea de bază este analogia cu o țestoasă care se retrage în carapace atunci când se simte amenințată. Prin această tehnică, copiii învață să facă același lucru, să se „ascundă” într-un carapace imaginar pentru a se liniști când emoțiile le scapă de sub control.

SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Este recomandată mai ales copiilor între aproximativ 3 și 8 ani, dar poate funcționa și pentru cei cu mai multă nevoie de autoreglare, cum sunt cei cu impulsivitate crescută sau ADHD.
Cum funcționează această tehnică:
Scopul acestei metode este să îi ajute pe copii să recunoască primele semne ale furiei sau frustrării și să își controleze reacțiile. Prin retragerea simbolică „în carapace”, ei învață să își relaxeze corpul, să respire adânc și să găsească soluții, în loc să răspundă cu plâns, țipete sau comportamente agresive.
Pașii tehnicii țestoasei
Povestea introductivă
Începe cu o poveste despre o țestoasă care se enerva des, dar a descoperit că, atunci când se ascundea în carapace, avea timp să se liniștească și să gândească. Copiii se identifică mai ușor cu un personaj simpatic și învață prin joc.
Poziția țestoasei
Când copilul aude cuvântul-cheie „țestoasă”, se ghemuiește, își strânge brațele și picioarele, își pleacă capul și închide ochii – imitând retragerea în carapace.
Respirația și relaxarea
În această poziție, copilul inspiră și expiră adânc de câteva ori, până simte că furia începe să scadă, iar corpul se destinde.
Gândirea asupra situației
După ce s-a liniștit, copilul poate discuta despre ce s-a întâmplat și ce soluție ar fi potrivită. Părintele poate pune întrebări simple, precum „Ce te-a supărat?” sau „Ce ai putea face altfel?”.
Lauda și încurajarea
Este important să apreciezi faptul că a folosit tehnica. O laudă verbală sau un gest simbolic (de exemplu, un sticker cu o țestoasă) îl motivează să o repete.
Beneficiile pe termen lung

SURSA FOTO: freepik.com@eyeem
Aplicată consecvent, tehnica țestoasei îi ajută pe copii:
- să se calmeze înainte de a reacționa;
- să recunoască și să exprime emoțiile în cuvinte;
- să devină mai autonomi și mai încrezători;
- să reducă episoadele de impulsivitate și conflicte.
Mai poți citi și:
Trei moduri de a reconstrui relația cu copilul adult, recomandate de o terapeută