De ce desenează copiii soarele într-un colț și alte 3 curiozități despre desenul lor, explicate de un psiholog

Desenul nu este doar o activitate de relaxare. Este o formă de exprimare, mai ales atunci când copilul nu poate încă să spună clar ce gândește sau ce simte. Liniile, formele și culorile spun povești și îți arată cum vede copilul lumea din jur.

Partea interesantă este că multe detalii care ție ți se par greșeli au, de fapt, o explicație. Aceste „inconsecvențe” țin de etapele de dezvoltare și arată cum evoluează gândirea copilului.

De ce desenează copiii soarele într-un colț al paginii?

Dacă copilul tău este mic, ai observat probabil că nu desenează soarele în centrul foii. Îl plasează într-un colț, de obicei în partea de sus, cu raze bine conturate și, uneori, cu un zâmbet. Psihologia dezvoltării arată că această alegere nu ține de lipsa de abilitate, ci de modul în care copilul organizează spațiul, notează Ser Padres.

În viața de zi cu zi, soarele este prezent, dar nu ocupă centrul atenției. Același lucru se vede și în desen. Dacă îl pune într-un colț, nu încurcă elementele importante, cum ar fi casa, familia sau animalele. Astfel, copilul îi dă un rol clar fără să ocupe spațiul principal.

În etapa reprezentativă, copiii folosesc mai mult simboluri simple decât reprezentări realiste. Un studiu realizat la Universitatea Țării Bascilor arată că, pe măsură ce copilul crește, începând cu vârsta de 7 ani, soarele devine mai vizibil și mai important în desen.

Contează și ce vede în jur. Mulți copii observă desene din cărți sau de la alți copii în care soarele apare în colț. Ei preiau acest model și îl folosesc ca punct de plecare pentru propriile desene. Nu copiază mecanic, folosesc acest tipar ca să își organizeze mai ușor spațiul pe foaie.

Transparența sau efectul „raze X” în desen

O altă situație frecventă în desenele copiilor, pe care o recunoști ușor, este casa desenată din exterior, dar în care apar toate elementele din interior, mobilierul, oamenii sau chiar un bebeluș în burtica mamei. În psihologie, acest fenomen se numește transparență și mai este cunoscut și ca efect „raze X”.

Acest tip de desen arată o etapă în care copilul desenează mai ales ceea ce știe, nu doar ceea ce vede. Copilul folosește o logică apropiată de cubism, în care obiectele sunt reprezentate pe baza cunoașterii, nu doar dintr-o singură perspectivă vizuală.

Dacă știe că într-o casă există camere, oameni sau mobilier, le va desena, chiar dacă ele nu pot fi văzute din exterior. Pentru copil, scopul nu este doar să creeze un desen plăcut, ci să redea realitatea așa cum o înțelege.

Acest tip de reprezentare apare, de regulă, în jurul vârstei de 4 ani și indică un progres cognitiv clar. Copilul își formează reprezentări mentale despre lucruri pe care nu le vede direct și încearcă să le includă în desen. Pe măsură ce crește, în jurul vârstei de 5 până la 7 ani, transparența dispare treptat, deoarece copilul începe să redea mai fidel ceea ce vede.

De ce apar brațele direct din cap?

Dacă te uiți la desenele unui copil mai mic de 4 ani, vei observa o figură rotundă, cu ochi și gură, din care pornesc direct brațele și picioarele. Nu apare trunchiul sau gâtul. Aceste desene sunt numite frecvent „omuleți” și reprezintă primele încercări de a desena o persoană.

La prima vedere, ai putea crede că lipsește o parte a corpului, dar explicația ține de modul în care copilul își înțelege propriul corp. Pentru el, capul este centrul experienței. Acolo vede, vorbește, mănâncă și aude. Restul corpului nu are încă un rol clar în reprezentarea lui mentală.

De aceea, când desenează o persoană, copilul începe cu ceea ce consideră esențial. Iar pentru el, esențialul este capul. Trunchiul apare mai târziu, atunci când copilul începe să își dezvolte conștientizarea corporală. În acel moment, nu mai folosește corpul doar pentru mișcare, începe să îl perceapă ca pe o structură organizată.

Linia solului și misterul „aerului”

În jurul vârstei de 6 sau 7 ani apare o schimbare importantă în desenele copiilor. Vei observa o linie orizontală în partea de jos a foii. Din acel moment, personajele nu mai par că plutesc, stau în picioare pe o suprafață.

Această linie, numită linie de bază sau linia solului, arată un progres clar în dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului. Copilul începe să organizeze spațiul într-un mod mai coerent și mai logic.

Există însă un detaliu care atrage atenția. Uneori, copilul desenează o bandă albastră sus, pentru cer, și o linie jos, pentru sol, iar între ele lasă un spațiu gol. Acest „aer” nu apare întâmplător. Arată că el face diferența între două planuri. Un plan apropiat, unde se află oamenii și obiectele. Un plan îndepărtat, cerul, care este mai abstract.

Copilul nu a unit încă aceste două planuri într-o singură imagine continuă. În timp, acest spațiu se va umple. Vor apărea copaci mai înalți, clădiri și nori care leagă cele două zone. Până atunci, spațiul gol arată că el își construiește înțelegerea asupra spațiului și încearcă să își găsească locul în el.

Ce ascund desenele copilului tău?

Uneori simți nevoia să corectezi desenul copilului. Când faci asta, corectezi de fapt felul în care el vede lumea și înlocuiești perspectiva lui cu a ta. În loc să intervii, este mai util să observi, să întrebi și să îl însoțești.

Poți începe simplu. Întreabă-l „spune-mi ce ai desenat”. Astfel, îl încurajezi să își exprime ideile și îți oferă acces direct la modul în care gândește.