Cum pot părinții să-și disciplineze copiii fără a recurge la violență, pedepse fizice sau abuz? Este o temă care preocupă multe familii și invitata noastră, coach transformațional pentru părinți Alexandra Șerb, cunoscută și ca „Mamă la pătrat”, a oferit în cadrul emisiunii Părinți Prezenți sfaturi și idei pentru a face acest lucru într-un mod sănătos și constructiv.
Cu experiența ei în acest domeniu, Alexandra Șerb a afirmat că aceasta este întrebarea ei preferată, deoarece atinge un punct fundamental. Există speranță, există metode, și expertul crede că cel mai important lucru pe care putem să-l facem este să reinterpretăm cu adevărat conceptul de disciplină.
„Asta e întrebarea mea preferată! Există speranță, există metode și cred că cel mai important lucru pe care putem să-l facem este să reîncadrăm ideea de disciplină. Ce înseamnă pentru mine disciplină? Înseamnă să mă impun în fața copilului, să îmi dovedesc mie că am dreptate, să-i dovedesc lui, să dovedesc lumii că sunt un părinte bun? În ce este înrădăcinată intenția mea de a face disciplina? Sau este înrădăcinată în ideea de a-l echipa pe copil cu abilitățile de care el are nevoie când va fi adult. Asta schimbă cu totul felul în care noi privim lucrurile”, a punctat Alexandra Șerb la Părinți Prezenți, o emisiune marca PărințișiPitici.ro.
„Mamă la pătrat” a folosit o analogie pentru a explica mai bine procesul de renunțare la pedeapsă: putem să ne gândim la această situație ca la niște ferestre deschise pe lumea digitală a parentingului.
„Vă puteți imagina niște ferestre de internet. Suntem în paradigma asta veche, autoritară, când gândim că micuțul trebuie să mă asculte și văd acolo că e important ca să-mi dovedesc mie ceva. E despre mine, despre orgoliu, frică și tot ce e dedesubt la mine. Ca să fac o schimbare nu am nevoie să aduc metode în această fereastră. Am nevoie să închid această fereastră, să-i dau close, și să deschid una nouă în care îmi scutur aceste convingeri despre cum văd eu lucrurile, ce înseamnă pentru mine disciplină, cum pun limite și toate lucrurile astea. Apoi, pe această fereastră curată, nouă, aduc metode și instrumente. Ce metode și instrumente? Păi, putem să începem cu a face disciplină din valori. Adică, hai să văd ce limite și ce reguli am eu în familia mea și de ce le am acolo. Am limita asta pentru că vreau să-mi demonstrez mie că micuțul mă ascultă sau pentru că această limită e conectată cu o valoare? De exemplu, nu mâncăm ciocolată dimineață pentru că valoarea familiei noastre este sănătatea, noi prețuim sănătatea. Și atunci, derivăm din această valoare, reguli care să întărească această convingere a noastră. Și atunci, mi-e mult mai ușor să păstrez limita. Copilul va nu va simți ezitarea. Eu voi ști atunci când copilul plânge că îmi cere ciocolată și plânge 2 ore acolo lângă mine. Eu o să pot să îl conțin emoțional, pentru că știu de ce e important pentru mine să țin limita aia. Asta ne ajută enorm și după cum vedeți, nu este cine știe, nu aruncăm rachete în spațiu. E pur și simplu o schimbare de perspectivă”, a mai spus Alexandra Șerb.
SURSA FOTO: freepik.com @andranik.h90
Antrenoarea de părinți a mai oferit niște strategii pentru a le pune în locul pedepselor și severității.
„Putem să ne uităm la cum punem limitele. Pun limita ca să îl învăț pe copil o lecție sau pun limita ca să îl păstrezi pe copil în siguranță? Deci, e e colosală treaba asta! Hai să luăm un exemplu: copilul să spunem că lovește pisica și îi spun `nu lovim în pisica, noi nu lovim pisica în casă` și aici intră mai multe lucruri. Noi ne așteptăm că dacă am spus `nu lovim pisica`, copilul trebuie să asculte. Dacă nu ascultă, eu mă ridic și mă duc să-i dau peste mânuță sau să fac cine știe ce, îl pedepsesc. Cumva, pun limita și-l pe păzesc pe copil la colț să văd dacă o respectă și dacă nu îl taxez ca să învețe o lecție. Și dacă fac chestia asta ne aflăm în fereastra pe care trebuie s-o închidem.
Ce putem face este să punem limita, să știm că micuții până în 6 ani nu sunt foarte buni la a urma instrucțiuni și atunci ei au nevoie de noi fizic să fim acolo. Avem nevoie ca după ce am pus limita, să-l ajutăm pe copil să o respecte. Treaba mea nu se încheie în a pune o limită. Mai este o parte. Mă duc acolo și-l opresc, mă duc acolo și îl iau cu blândețe, cu fermitate, îl iau de acolo și nu îl mai las să lovească pisica. Rezultatul e același: nu-l las pe copil să lovească pisica, dar felul în care o fac, face diferența”, spune Alexandra Șerb.
Uneori, în mijlocul furtunilor emoționale ale vieții de părinte, avem tendința să sărim direct la „disciplină”. Ne regăsim în situații când copilul are o criză, iar noi, la rândul nostru, suntem cuprinși de propriile crize emoționale. Adesea, ne simțim datori să intervenim, să-i spunem copilului, să argumentăm sau, în cel mai rău caz, să aplicăm o corecție strictă, crezând că astfel îi învățăm pe cei mici lecții despre viață.
„Atunci când există furtuni emoționale, avem tendința să sărim atunci cu disciplina: `vai de mine, are copilul o criză, mamă` și eu la fel într-o criză, că mă activez și eu nervos, ca părinte, și îmi vin atunci să-i spun, să-i explic, să îi dau argumente, să-l cert, să-l învăț eu despre viață atunci în momentul ăla! E foarte contraproductiv, pentru că atunci când creierul nostru este în starea aceea de avarie, se numește zona simpatică a complexului dorsal, când este în starea de `luptă - fugă`, nu avem capacitatea să învățăm nimic și avem nevoie să facem diferențierea asta între comportament și emoții. Când e o furtună emoțional, adresez emoțiile, îl calmez pe copil, mă calmez eu prima dată, ca să pot să calmez și pe el. Învăț tehnici de reglare emoțională, de cum să mă calmez, cum să-l calmez și pe el, îl aduc pe malul calmului și abia apoi, când suntem cu toții calmi, avem discuția despre de ce nu facem asta, de ce e important să nu facem asta, cum îi afectăm pe ceilalți, ce putem face diferit data viitoare. Și pentru că am creat o relație cu copilul, copilul va fi foarte dispus și foarte deschis să vadă punctele astea de vedere, pentru că noi am hrănit relația și el va vrea să stea în relație cu noi și va fi motivat să înțeleagă lucrurile astea pe care noi le explicăm. Mult mai greu înțelege un copil dacă eu îl pedepsesc și îi fac rău, cum pot să-i explic ce rău i-a făcut el fratelui că l-a lovit? Dacă și eu i-am făcut rău copilului la rândul meu, deci nu am cum să să jonglez cu cu instrumentele astea”, a conchis Alexandra Șerb.
Vezi emisiunea integrală:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil