Neuropsihologul Álvaro Bilbao explică faptul că încrederea copiilor nu se formează din succesul imediat, ci din posibilitatea de a greși, de a încerca și de a reuși prin efort propriu.
În articolul publicat, el arată că părinții care intervin prea des, rezolvând rapid problemele sau evitând ca micuțul să simtă frustrare, le „fură” copiilor ocazia de a învăța și de a-și construi încrederea în propriile forțe.
Creierul copilului învață printr-un proces natural: greșeală → ajustare → reușită. Fiecare pas activează zonele responsabile de luarea deciziilor și motivație, iar finalizarea unei sarcini aduce satisfacția și dopamina care întăresc stima de sine.
SURSA FOTO: Freepik.com@namii9
Bilbao îi încurajează pe părinți să nu se teamă de greșelile celor mici, ci să le transforme în oportunități de învățare. În loc să caute perfecțiunea, copilul trebuie să simtă că are voie să încerce, să eșueze și să crească din fiecare experiență. Astfel, încrederea reală se formează nu din protecție, ci din autonomie, efort și curajul de a merge mai departe.
„De fiecare dată când un copil se confruntă cu o problemă, va avea atât greșeli, cât și reușite. Și, de fapt, cu cât sunt mai mici, cu atât greșesc mai mult.
Reușitele le oferă siguranță, însă greșelile sunt esențiale pentru încrederea lor, deoarece fiecare dintre ele îl ajută pe copil să aibă încredere că poate rezolva singur probleme și dificultăți. În plus, îl învață că a greși nu este o dramă, ci o parte naturală a drumului.”
Din punct de vedere neuropsihologic, fiecare greșeală activează o rețea neuronală de învățare. Creierul copilului detectează eroarea, compară, ajustează și încearcă din nou. Astfel se întărește cortexul prefrontal, zona responsabilă de autoreglare, luarea deciziilor și încrederea în sine.
Dacă adultul intervine constant, acest ciclu se întrerupe: copilul nu mai ajunge să învețe că poate singur.
Creierul său se obișnuiește ca altcineva să gândească în locul lui.
SURSA FOTO: Freepik.com@senivpetro
Când copilul potrivește singur o piesă, creierul său eliberează dopamină, neurotransmițătorul plăcerii și al motivației. Acea mică reușită, chiar dacă vine mai târziu, întărește ideea că este capabil, mult mai mult decât orice laudă. Pentru că încrederea nu crește din perfecțiune, ci din experiența de a greși, de a încerca din nou, de a insista și de a reuși fără ca altcineva să facă lucrurile în locul lui.
Așadar, cheia este să-i lăsăm să greșească… ca să învețe să aibă încredere. Ține minte: a însoți nu înseamnă a rezolva, ci a susține. Înseamnă să privești îndoielile copilului fără să le corectezi imediat. Să-l lași să trăiască deruta lui „nu-mi iese” și magia lui „gata, am reușit!”.
Pentru că, așa cum amintește Bilbao, greșelile nu diminuează încrederea, o construiesc.
Citește și
Anii ’90 se întorc: gadgeturile pe care generația Z le iubește din nou
Când copilul tău adult evită aceste întrebări, este un semn că ascunde ceva serios
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
