Copilul tău face crize de furie intense, adevărate explozii emoționale care te șochează prin reacția lor? Te scoate din minți, nu-i așa? Probabil folosești etichete ca să îl descrii, cum ar fi „hipersensibil”, „plângăcios” sau „exploziv”.
Nu reușești să înțelegi de ce copilului tău îi este atât de greu să facă față vieții de zi cu zi și de ce nimic din ce spui sau faci nu pare să schimbe situația. Mergi pe vârfuri, fără să știi ce îl va declanșa. Vrei doar să înțelegi cum să gestionezi momentul data viitoare când totul scapă de sub control.
Este acest comportament normal? O dificultate de învățare, ADHD sau anxietatea pot fi explicații medicale posibile pentru comportamentul copilului tău. Acestea sunt afecțiuni clinice serioase, care se pot ameliora semnificativ cu ajutorul intervențiilor comportamentale și medicale.
Dacă bănuiești că una dintre aceste cauze stă la baza dificultăților copilului tău, caută sprijin specializat.
Dar ce facem cu ceilalți copii? Cei care pur și simplu nu au învățat încă să gestioneze situațiile în care lucrurile nu ies așa cum își doresc. Cei care par că scot fum pe urechi atunci când se enervează.
Să începem cu ce să nu faci și ce să nu spui.
Acesta este ultimul lucru pe care copilul tău are nevoie să îl audă atunci când are o criză emoțională completă:
Această afirmație este condescendentă pentru cineva care se simte anxios. Copilul tău nu poate, în acel moment, să își controleze starea, iar acesta este miezul problemei. A-i minimaliza emoțiile și gândurile, care pentru el sunt foarte reale, nu ajută.
Evită să spui lucruri precum „Nu ar trebui să fii atât de trist” sau „Nu ai de ce să te temi”. A-l face să se simtă vinovat sau ridicol pentru că este anxios îi amplifică anxietatea, iar asta nu ajută deloc.
Evită și să îi spui ce să facă. Nu va procesa informația și acest tip de feedback îi întărește sentimentul de neputință și lipsă de control.
SURSA FOTO: freepik.com @Kiwistocks
„Știu că acum pare foarte înfricoșător” sau „Pare că te simți complet copleșit”.
„Și mie îmi displace când mă simt așa” sau „Știu că atunci când sunt copleșit, simt că rămân blocat și nu mai pot face nimic”.
„Vrei să vorbim despre câteva lucruri care te-ar putea ajuta să faci față acestor emoții?” sau „Vrei să ne gândim împreună la ce te-ar putea ajuta sau la cum să îți stabilești niște priorități, ca să nu te mai simți atât de copleșit?”
Este important să reții un lucru. Nu poți elimina prin logică gândurile anxioase. Soluția pentru a susține un copil care se sperie ușor sau devine anxios este simplă. Fii acolo, stai lângă copilul tău. Dacă nu este pregătit să schimbe starea, spune-i că este în regulă. Oferă-i spațiu să se simtă neliniștit pentru o perioadă. Acest lucru îl poate ajuta să iasă singur din acea stare.
Gândurile anxioase sunt greu de suportat și apar adesea dintr-un sentiment de lipsă de control sau sunt amplificate de acesta. Când găsești modalități de a-i oferi copilului tău mici zone de control, îl ajuți să își construiască încrederea. Soluțiile lui devin parte din reușitele sale, indiferent cât de mici sunt pașii.
Regulile stricte de parenting de care oamenii râd, dar care, de fapt, îi fac pe copii mai buni
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
