Crizele de furie sunt un aspect natural al dezvoltării copiilor.
Ele încep în jurul vârstei de 18 luni și ating intensitatea maximă între 2 și 3 ani. Se diminuează apoi până la vârsta de 4 ani. Aceste comportamente sunt parte integrantă a procesului de căutare a independenței, în timp ce copiii devin conștienți de propria lor identitate și separare față de părinți.
Fiind în stadiul incipient al dezvoltării lor, copiii își doresc să-și controleze mediul înconjurător. Din cauza limitărilor lor de limbaj, ei recurg adesea la un „nu” ferm sau la manifestări de furie pentru a-și exprima frustrarea sau nevoile. Aceste reacții reflectă lipsa altor modalități de comunicare a emoțiilor.
Ca părinți, este esențial să răspundem la aceste situații cu înțelegere și afecțiune, oferindu-le copiilor noștri suportul de care au nevoie pentru a învăța să-și exprime emoțiile în mod adecvat.
Citește și Copii supărați: 6 fraze utile pentru a-i calma imediat
Crizele de furie, care pot fi denumite și accese de furie sau episoade de furie, sunt un aspect comun în dezvoltarea timpurie a copiilor. Potrivit unei publicații din Primary Care Pediatrics Magazine, citată de eresmama.com, între 50 și 80% dintre copiii cu vârste cuprinse între 2 și 4 ani experimentează astfel de crize la un moment dat, iar conform aceluiași studiu, 35% dintre acești copii au o criză de furie cel puțin o dată pe săptămână.
Această tendință se datorează incapacității copiilor de a controla încă emoțiile în mod eficient și este considerată o modalitate de a comunica sentimentele și nevoile, reflectând procesul lor de învățare.
Aceste episoade, caracterizate de exprimarea intensă a emoțiilor într-un mod dramatic, de obicei, durează doar câteva minute și pot include plâns, țipete și lovituri.
Este important de remarcat că aceste crize de furie nu sunt deliberate sau premeditate; ele sunt comportamente învățate, o strategie pe care copilul a descoperit-o pentru a face față anumitor situații. Profesioniștii din domeniul sănătății recomandă investigarea situațiilor specifice care declanșează aceste crize de furie. Analizarea evenimentelor care au loc înainte, în timpul și după astfel de explozii poate oferi indicii importante pentru prevenirea lor.
În multe cazuri, tiparele sunt previzibile și apar în momente în care se refuză ceva, în fața situațiilor neplăcute sau atunci când sunt întrerupte activitățile pe care copiii iubesc să le facă.
SURSA FOTO: freepik.com @oksix
Factorii care contribuie la declanșarea unei crize de furie sunt influențați de stadiul de dezvoltare al copiilor, situându-se între vârsta de aproximativ 18 luni și 4 ani.
Nevoi fiziologice: Foamea, somnul sau oboseala pot declanșa adesea crize de furie, întrucât copiii exprimă aceste nevoi prin plâns sau țipete, fiind încă în faza de comunicare prin reacții emoționale.
Căutarea independenței: Pe măsură ce copiii își dezvoltă dorința de autonomie și sunt curioși de lumea din jur, se pot confrunta cu frustrarea și furia atunci când intervine intervenția adulților sau limitele impuse.
Limitările lingvistice: Capacitatea redusă de a exprima clar dorințele sau nevoile poate genera frustrare și disconfort, accentuând probabilitatea de apariție a unei crize de furie.
Confuzia privind normele sociale: Copiii nu fac întotdeauna distincția între comportamentul acceptabil și cel inacceptabil, ceea ce poate conduce la situații tensionate în locuri publice sau în interacțiunile sociale.
Voința de a-și impune dorințele: În încercarea de a-și satisface dorințele și de a obține autonomie, copiii pot reacționa cu furie atunci când se confruntă cu obstacole sau limite.
Căutarea atenției și a aprobării: Din cauza nesiguranței și a nevoii de aprobare, copiii pot recurge la crize de furie pentru a atrage atenția părinților sau pentru a obține validare în situații noi sau tensionate.
Inconsecvența în educație: Atunci când părinții sunt inconsecvenți în gestionarea crizelor de furie ale copilului, cedând în anumite situații (cum ar fi în public sau când sunt obosiți), acest lucru poate crea confuzie și incertitudine pentru copil. Lipsa unei abordări coerente poate amplifica comportamentele negative.
Lipsa unei rutine stabile: O rutină stabilă este importantă pentru dezvoltarea copilului, oferindu-i un sentiment de siguranță și înțelegere a ceea ce urmează. Lipsa unei rutine poate crea incertitudine pentru copil, generând frustrare și furie în situațiile de zi cu zi.
Absența sau excesul de limite și reguli clare: Copiii au nevoie de limite și reguli clare pentru a învăța cum să-și gestioneze comportamentul. Absența acestor limite poate duce la dorința copilului de a obține ceea ce dorește prin manifestări de furie. Pe de altă parte, existența unor limite excesive sau rigide poate provoca, de asemenea, frustrare și furie la copil, deoarece îi poate restricționa autonomia și inițiativa.
Vezi și Crize de furie în public: Sfaturi pentru a pune capăt mofturilor copilului tău
În primul rând, este important să înțelegem că aceste crize sunt normale. Totuși, există măsuri preventive pe care le putem lua pentru a reduce frecvența acestora și pentru a-i învăța pe copii să-și gestioneze emoțiile în mod sănătos.
Oferirea unui mediu sigur și structurat: Este important să furnizăm copiilor un mediu sigur și predictibil, cu limite clare și consecvente. Aceasta le oferă siguranță și stabilitate, reducând astfel anxietatea și frustrarea care pot declanșa crize de furie.
Stabilirea rutinelor zilnice: Rutinele zilnice contribuie la crearea unui mediu stabil și sigur pentru copii, ajutându-i să-și regleze emoțiile și să anticipeze ce urmează. O rutină consistentă poate reduce incertitudinea și anxietatea, contribuind la prevenirea crizelor de furie.
Încurajarea comunicării deschise și afectuoase: Este esențial să creăm un mediu în care copiii se simt ascultați, înțeleși și îngrijiți. Încurajarea comunicării deschise și afectuoase le oferă copiilor un spațiu în care să-și exprime emoțiile în mod sănătos și constructiv.
Învățarea abilităților de gestionare a emoțiilor: Oferirea copiilor alternative pentru a-și exprima furia sau frustrarea într-un mod sănătos este crucială. Putem încuraja activități precum respirația profundă, folosirea cuvintelor pentru a-și exprima sentimentele sau distragerile pozitive pentru a-i ajuta să-și regleze emoțiile în timpul momentelor tensionate.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Când se confruntă cu crizele de furie ale copiilor, este normal să ne simțim copleșiți și incapabili să găsim soluții. Însă, în loc să ne lăsăm cuprinși de frustrare și să reacționăm în mod impulsiv, putem folosi strategii eficiente pentru a gestiona aceste situații într-un mod pozitiv.
Păstrează-ți calmul: Este esențial să rămâi calm în timpul unei crize de furie. A fi iritat sau speriat va oferi copilului un model negativ de comportament. Demonstrează calm și hotărâre, evitând reacțiile impulsive sau pline de furie.
Fii ferm, dar consecvent: Nu ceda în fața crizelor de furie. Este important să fii ferm și să te menții consecvent în aplicarea limitelor și regulilor. Copilul trebuie să înțeleagă că manifestările de furie nu sunt modalități acceptabile de a obține ceea ce își doresc.
Redirecționează atenția: Încearcă să îndrepți atenția copilului către altceva prin implicarea într-o altă activitate sau discuție. Schimbarea focalizării atenției poate contribui la calmarea copilului și la reducerea intensității crizei de furie.
Ignoră comportamentul negativ: Certurile sau încercările de a convinge copilul să se oprească pot întări comportamentul negativ. Ignorând manifestările de furie, îi oferi copilului un mesaj clar că acestea nu sunt acceptate sau încurajate.
Fii consecvent în abordare: Pentru a schimba atitudinile și comportamentele copilului, este important să fii consecvent în aplicarea regulilor și limitelor. Inconsistența poate crea confuzie și nesiguranță în mintea copilului, ceea ce poate agrava crizele de furie.
Este important să-ți amintești mereu că aceste crize de furie sunt normale în această etapă a dezvoltării copilului. Nu ar trebui să te simți vinovat sau să crezi că ești un părinte rău sau că îți răsfeți copilul. Este important să renunți la ideea că este ceva greșit sau că urmezi „o cale rea”. Copilul tău trece pur și simplu printr-o fază necesară pentru a-și dezvolta abilitățile sociale și de comunicare, pe care, din cauza vârstei sale fragede, încă nu le-a dobândit.
Te încurajăm să rămâi calm, să stabilești rutine consecvente, să oferiți copilului un mediu sigur și să comunici într-un mod iubitor. Chiar dacă pot apărea dificultăți, micuțul tău va învăța treptat să-și exprime emoțiile într-un mod mai adecvat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil