Lucruri pe care părinții Generației X le considerau normale, dar care astăzi ar fi etichetate drept „neglijență”. Experți: „Aceste obiceiuri ar scandaliza azi orice psiholog!”

Anii '70 târzii și '80, o perioadă în care copiii se bucurau de seriale ca universul Muppets și de clasicele desene animate de sâmbătă dimineața.

Era o epocă în care tot ce vedem astăzi în Stranger Things reflecta cu acuratețe realitatea din jurul creșterii copiilor.

Nu e de mirare că mulți copii din ziua de azi privesc uimiți cum erau crescuți părinții lor. Ce era considerat atunci absolut firesc, ba chiar benefic pentru dezvoltarea copilului, ar putea fi astăzi privit cu ochi critici.

Unele practici ar fi etichetate drept neglijență, altele chiar de neconceput.

Nu ne credeți? Vă invităm să descoperiți o listă întocmită de specialiștii YourTango cu obiceiuri din trecut care, în prezent, ar ridica semne serioase de întrebare și „ar scandaliza orice psiholog”.

CITEȘTE ȘI Părinții copiilor de mare succes știu aceste 5 lucruri pe care majoritatea nu le cunosc, spune un expert în parenting: „Notele bune te duc doar până la un punct”

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

#1 Lăsarea copiilor să hoinărească prin cartier

Anii ’80 și ’90 au fost perioadele de vârf ale „panicii legate de străini”, dar, paradoxal, copiii aveau multă libertate. Era absolut normal ca cei mici și adolescenții să se plimbe nestingheriți prin cartier, mai ales după școală sau în vacanțele de vară.

Părinții nu erau așteptați să-i supravegheze în permanență.

Regula nescrisă era simplă: copilul trebuia să se întoarcă acasă odată cu lăsarea serii. Dacă venea mai devreme, de cele mai multe ori era din cauza unei căzături cu bicicleta care necesita un plasture sau o îmbrățișare.

În zilele noastre, o astfel de abordare ar putea atrage atenția autorităților și chiar acuzații de neglijență.

#2 Trimiterea copiilor la petreceri fără a cunoaște părinții gazdă

Astăzi, o invitație la o petrecere vine la pachet cu o mulțime de verificări. Părinții vor să știe cine sunt gazdele, dacă vor fi supraveghetori prezenți și dacă regulile casei sunt compatibile cu valorile lor.

În trecut, lucrurile erau mult mai simple.

Părinții erau, de fapt, bucuroși că cei mici socializează și ieșeau din casă. Exista o încredere tacită între adulți că toți își vor supraveghea copiii la nevoie.

Dacă se întâmpla o „boacănă”, vina era pusă pe copilul propriu, nu pe gazdă.

#3 Așteptarea ca cei mici să-și pregătească singuri mâncarea

Dacă ai crescut în acea perioadă, probabil îți amintești că nu era nimic neobișnuit să folosești cuțitul la 6 ani sau să-ți încălzești singur mâncarea la cuptor.

Unii părinți chiar își lăsau copiii singuri acasă cu rețete pentru adulți.

Generației X i se cerea să devină independentă rapid, inclusiv în bucătărie.

Astăzi, însă, ideea ca un copil de 8 ani să gătească singur fără supraveghere pare de neconceput și ridică semne de întrebare legate de siguranță.

#4 Lăsatul bebelușilor să plângă până se opresc singuri

Pentru părinții de azi, plânsul bebelușului este un semnal de alarmă. Îl iei în brațe, îl consolezi, îl liniștești. În trecut, mulți părinți erau sfătuiți de „experți” să-i lase să plângă până se calmează singuri, considerând că așa învață să doarmă sau să se liniștească.

Acum, această abordare este puternic contestată. Studiile recente subliniază impactul emoțional negativ pe termen lung al acestui tip de „antrenament pentru somn” și îl asociază uneori cu neglijența emoțională.

#5 Să-i lași pe copii „să se descurce singuri”

Dacă un copil de astăzi trece printr-o perioadă dificilă, părinții sunt încurajați să-i fie aproape, să-l asculte și să-l sprijine emoțional.

În schimb, părinții Generației X erau adepții afirmației „descurcă-te singur”, în ideea de a încuraja independența și asumarea responsabilității.

Deși uneori această abordare i-a ajutat pe copii să devină autonomi, mulți au resimțit lipsa sprijinului emoțional, ceea ce a dus la traume tăcute și neînțelese.

#6 Ignorarea bullyingului și a agresiunilor școlare

În trecut, bullyingul era văzut ca parte firească a copilăriei. Părinții și profesorii încurajau copiii să „riposteze” sau să „ignore”, iar ideea de a anunța un adult era adesea ridiculizată.

Astăzi, însă, bullyingul este tratat cu maximă seriozitate.

Părinții sunt îndemnați să intervină activ, iar școlile sunt obligate să ia măsuri. Ignorarea unei situații de agresiune poate duce nu doar la deteriorarea stării emoționale a copilului, ci și la consecințe legale pentru instituții.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.