Îi repeți de trei sute de ori copilului tău unele lucruri și simți că tot nu te ascultă?
Experții spun că nu este vorba despre neascultare, ci despre faptul că creierul copilului are nevoie de câteva secunde ca să se activeze și să te asculte cu adevărat.
„Te rog, pune-ți pantofii”, „iubire, poți să îți pui pantofii?”, „PUNE-ȚI PANTOFII, pentru a treia oară îți zic”. Dacă te-ai recunoscut în această situație, în care trebuie să îi repeți lucrurile copilului tău ca să te audă, stai liniștit. Nu ești singurul părinte neascultat și nici nu te ignoră. Ceea ce se întâmplă are mult mai multă legătură cu creierul copilului decât cu neascultarea.
Ghidul Montessori și sociologul Samantha Álvarez (@samanthacrianza) a publicat pe rețelele sociale un videoclip cu o idee care, doar prin faptul că o înțelegi, îți scade mult nivelul de frustrare. Ea explică faptul că cei mici au nevoie să le repetăm lucrurile deoarece creierul lor are nevoie de mai mult timp pentru a activa ascultarea. Nu este lipsă de atenție și nici neascultare. Este neurodezvoltare.
Potrivit acestei experte în parenting, „sistemul nervos al copiilor are nevoie de mai mult timp pentru a activa atenția decât cel al unui adult”. Asta înseamnă că al tău copil îți aude vocea, dar creierul lui nu a făcut încă schimbarea necesară pentru a procesa ceea ce îi spui.
Ca să fie mai ușor de înțeles, ea oferă un exemplu: „Este ca și cum ai vorbi cu cineva care poartă căști. Te aude în fundal, dar nu înțelege până nu le scoate”.
Creierul copilului are nevoie de acea fracțiune de secundă în plus pentru a-și scoate „căștile” și pentru a deschide poarta către informație. Aici greșim adesea noi, adulții. Dăm instrucțiunea prea repede, iar din acest motiv ajungem să o repetăm de 20, 50 sau 300 de ori.
Soluția nu este să vorbești mai tare și nici să repeți comanda de foarte multe ori. Soluția este să activezi mai întâi acel întrerupător de ascultare despre care vorbește specialista. Samantha Álvarez rezumă totul în trei pași, care respectă ritmul neurologic al copilului.
Spune-i numele și așteaptă. Atât. „Lucía…”. Și te oprești. Acea secundă de tăcere nu este timp pierdut, ci îi oferă creierului șansa să se reorganizeze.
Conectează-te emoțional cu copilul tău. Te apleci, te pui la nivelul lui, îi cauți privirea și cobori tonul vocii. Aici nu există grabă și nici comenzi strigate din bucătărie.
Dă o instrucțiune scurtă și clară. „Hai să ne punem pantofii”. Fără explicații lungi, fără adaosuri inutile.
Potrivit expertei, „în acel moment, cu acești trei pași, se întâmplă magia”. Pentru că abia atunci creierul este pregătit să asculte.
Când vorbim fără să fi captat mai întâi atenția copilului, ceea ce facem este să acumulăm zgomot. Copilul nu procesează mai bine, dimpotrivă, se suprasolicită. Iar tu te frustrezi pentru că simți că nu te ascultă sau că nu vrea să țină cont de ce spui.
Această metodă a „întrerupătorului” de ascultare funcționează tocmai pentru că reduce fricțiunea. Copilul înțelege, cooperează și răspunde. Iar părinții nu mai au senzația că vorbesc cu un perete.
În plus, această abordare are ceva important. Nu dă vina nici pe copil, nici pe adult. Nu există „nu mă ascultă” sau „nu știu să pun limite”. Există înțelegere și empatie față de momentul de dezvoltare.
Neuroștiința dezvoltării explică de mult timp ceva ce mulți părinți trăiesc zilnic. Copiii nu își schimbă focusul atențional la fel de repede ca adulții pentru că sistemul lor de atenție este încă în construcție.
Un studiu clasic și foarte citat al lui Michael Posner și Mary Rothbart, actualizat și revizuit în cercetări ulterioare, arată că atenția copilului funcționează prin mai multe rețele cerebrale, alertă, orientare și control executiv, care se maturizează progresiv pe parcursul copilăriei, scrie Ser Padres. Copiii mici au nevoie de mai mult timp și de mai multe semnale externe pentru a activa ascultarea și atenția.
Cercetări mai recente despre atenție și funcții executive la vârsta copilăriei confirmă că trebuie mai întâi să captezi atenția copilului. De exemplu să-i spui numele și să stabilești contact vizual, așa se îmbunătățește înțelegerea și răspunsul la instrucțiunile verbale și așa se reduce nevoia de a le repeta, dar și apariția conflictelor.
Când adultul respectă acel mic timp de activare a atenției, copilul cooperează mai mult pentru că creierul lui a avut timpul necesar să proceseze ceea ce i se spune.
Neascultarea în copilărie poate fi un lucru bun, spune un expert în parenting
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
