Neglijarea emoțională se transferă, în tăcere, de-a lungul generațiilor. Psiholog: „Părinții nu pot să ofere copiilor ceva despre care nici ei nu au știut că aveau nevoie în copilărie”

Psihologul Jonice Webb a vorbit în rubricile psychologytoday.com despre neglijarea emoțională care se transmite în tăcere de-a lungul generațiilor

Nicole s-a mutat în noua ei casă chiar anul trecut. În momentul în care a văzut curtea din spate, a știut că își dorește o grădină în primăvara următoare. Era extrem de încântată, imaginându-și grădina în plină floare, cu flori luxuriante și legume proaspete. Când a venit timpul să planteze, a fost foarte sârguincioasă – uda și verifica grădina zilnic, dornică să o vadă cum se dezvoltă.

Cu toate acestea, spre disperarea ei, plantele nu au prosperat. Într-o zi, spre sfârșitul verii, o vecină a trecut pe lângă casa lui Nicole și au început să discute în grădină. „Nu înțeleg”, a spus Nicole nedumerită. „Uită-te la toate florile tale frumoase!” A arătat spre grădina vecinei sale, cu o expresie confuză. Vecina i-a răspuns amabil, explicând că secretul florilor ei înflorite era tunderea și mulcirea constantă, apoi și-a văzut de drum.

Nicole a rămas în grădină, simțindu-se îngrozitor. Aceasta era prima ei casă, iar până atunci nu avusese niciodată o grădină. Crescuse într-un apartament, fără nicio curte. Grădinile pe care le văzuse erau doar în plimbările cu mașina sau în filme. „Tunderea și mulcirea? Dacă aș fi știut...”, își spuse ea.

Nicole avea intenții foarte bune. Își îngrijea grădina cum știa mai bine, dar, din păcate, nu era ceea ce avea nevoie grădina pentru a înflori.

Citește și Cercetare Stanford: „Așa împiedică generația părinților de astăzi dezvoltarea copiilor. Mama și tata trebuie să învețe să facă un pas înapoi!”

Ceva mult mai important decât plantele...

Mai jos, veți descoperi cum Dean și April au trăit experiențe similare cu a lui Nicole, dar cu ceva mult mai important decât plantele: propriii lor copii.

Dean

Dean copil: Tatăl lui Dean era iubitor și binevoitor, dar muncea 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână, pentru a-și susține familia. Acest program lăsa pe Dean în grija mamei, care consuma alcool și devenea violentă atât fizic, cât și emoțional. Dean trăia într-o frică constantă, luptându-se cu mama lui și descurcându-se singur.

Dean tată: Dean și-a făcut o misiune din a-i oferi fiicei sale o copilărie mai bună decât a avut el. Se străduiește să nu repete comportamentele abuzive pe care le-a experimentat în copilărie. Fără ajutor din partea părinților săi, a devenit un tată foarte implicat. O încurajează pe fiica lui să cânte la un instrument și să participe la activități extrașcolare. O duce în vizite la universități din Ivy League pentru a-i asigura un viitor strălucit.

April

April copil: April era cea mai mare dintre cei șase copii. Părinții ei o rugau frecvent să își asume unele responsabilități – să-și conducă frații la evenimente, să facă babysitting și să se ocupe de mese și ora de culcare. Deși își iubea frații, uneori se simțea copleșită de sarcinile sale. Nu era mergea la școală și nu participa la activități proprii. Simțea că nu putea avea o adolescență lipsită de griji.

April mamă: April își dorește să le ofere celor trei băieți ai săi copilăria pe care și-ar fi dorit-o ea. Îi încurajează să participe la evenimente sportive și sociale și insistă că ei nu trebuie să aibă grijă unii de ceilalți.

Părinți bine intenționați, dar neglijați

SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh

Este dificil să compari poveștile lui Dean și April, deoarece Dean a crescut într-un mediu plin de abuzuri, în timp ce April nu a experimentat așa ceva. Totuși, dacă analizăm mai atent, poveștile lor sunt asemănătoare în moduri importante.

Atât Dean, cât și April fac un efort conștient să le ofere copiilor lor o viață mai bună decât au avut ei. Pentru Dean, asta înseamnă să-i ofere copilului său iubire, atenție și să-l protejeze de abuzuri. Pentru April, înseamnă să le permită fiilor ei să se bucure de copilăria lor, un lucru de care ea nu a avut parte. Intențiile lor sunt pline de iubire și bunătate.

Totuși, există un alt factor, invizibil, care îi leagă pe Dean și April. Acest factor le-a influențat profund viața și este transmis, tăcut și nevăzut, către generația următoare: neglijarea emoțională din copilărie.

Orice formă de abuz implică neglijență emoțională, dar nu toată neglijența emoțională implică abuz. În cazul lui Dean, fiind abuzat de mama sa, el a crescut cu o formă severă de neglijență emoțională. Tatăl său era iubitor, dar nu era suficient de prezent fizic pentru a observa sau a răspunde la sentimentele lui Dean. Tatăl nu l-a protejat de abuzurile pe care le-a suferit. Niciunul dintre părinți nu era atent la nevoile emoționale ale lui Dean. Nimeni nu l-a întrebat vreodată:

Ce simți? Hai să vorbim despre asta.

De ce ai nevoie?

Este ceva ce-ți dorești?

De ce ești trist, supărat sau rănit?

Dean își amintește violența mamei sale, la fel cum își amintește iubirea tatălui său. Însă neglijarea emoțională nu și-o amintește, pentru că aceasta este invizibilă și necunoscută. Faptul că părinții lui nu au răspuns nevoilor sale emoționale îl face să nu realizeze că și copilul lui are nevoie de același sprijin. Nu poate să ofere fiicei sale ceva despre care nici el nu a știut că avea nevoie în copilărie.

April a fost crescută de părinți iubitori, fără abuzuri. Totuși, nici părinții ei nu au întrebat-o vreodată cum se simțea. Nu au știut că ea se simțea împovărată și frustrată în rolul de soră mai mare. A învățat că sentimentele și nevoile ei nu sunt importante. A învățat să le reprime și să pună nevoile altora pe primul loc. Așa cum Dean nu a primit întrebările menționate mai sus, nici April nu le-a primit. Astfel, nici ea nu își întreabă adesea fiii cum se simt sau de ce au nevoie. Ea se concentrează pe oferirea de oportunități, dar nu pe ajutorul în explorarea sentimentelor, dorințelor sau nevoilor lor. Nici măcar nu își dă seama că ar trebui să facă asta.

Dean și April sunt ceea ce eu numesc părinți WMBNT: bine intenționați, dar neglijați. Au crescut cu neglijența emoțională din copilărie și, fără să-și dea seama, o transmit acum copiilor lor.

Încheierea ciclului de neglijență emoțională din copilărie

Dean, April și Nicole au un lucru important în comun: le pasă. Foarte mulți părinți WMBNT (bine intenționați, dar neglijați) ar fi devastați să afle impactul pe care neglijența lor emoțională îl are asupra copiilor lor. Dar aici vine vestea bună: toți părinții WMBNT pot opri ciclul neglijenței.

„Dean și April pot învăța abilitățile emoționale pe care nu le-au dobândit în copilărie și își pot vindeca propriile traume emoționale. Știu asta pentru că am văzut-o în mod direct. Oamenii minunați cu care lucrez în practica mea de psihologie își propun ca obiectiv să se vindece. Cu puțin ajutor, învață să înțeleagă importanța emoțiilor și cum să le identifice, să le valideze, să le gestioneze și să le exprime, pentru binele lor și al relațiilor lor.

Cu puțină educație și răbdare, Nicole a înțeles ce avea nevoie grădina ei. Până vara următoare, plantele erau vibrante și înfloritoare.

La fel poți fi și tu, împreună cu copiii tăi”, a conchis psihologul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.