În România, profesorii nu mai au liniște.
Reforma titularizării, anunțată de ministrul Educației, Daniel David, a aprins una dintre cele mai sensibile teme din sistem: cine are dreptul să decidă cum se formează și cum se angajează profesorii? În spatele unei propuneri care pare modernă, cu termeni ca „licențiere”, „rezidențiat didactic” sau „mentorat”, se ascunde o întrebare grea: ce fel de școală vrem pentru copiii noștri și cine o construiește?
Pentru mulți profesori, răspunsul la această întrebare a devenit o sursă de teamă. Nu pentru că refuză schimbarea, ci pentru că văd cum deciziile despre cariera lor se mută tot mai departe de sălile de clasă și tot mai aproape de cercuri restrânse, cu vizibilitate, dar fără mandat democratic.
Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, a explicat în luna mai că intenția sa nu este de a-i pune din nou pe profesori să dea titularizarea.
„Când am propus evaluarea la 5 ani, nu m-am referit că dai încă o dată un examen de titularizare sau ești încă o dată trecut printr-un examen”, a declarat acesta.
Ministrul a vorbit și despre ideea de a introduce un examen național de licențiere în sistem, urmat de concursuri locale organizate de școli sau centre specializate. Scopul, spune el, ar fi „profesionalizarea procesului de selecție”. Practic, cei care ar obține peste nota 7 la licențiere ar putea participa la concursurile organizate de unități de învățământ, după modelul „rezidențiatului” din medicină.
„Este nevoie de o abordare etapizată. Nu putem menține un sistem care doar filtrează teoretic competențele, fără să valideze abilitățile practice”, a mai spus Daniel David.
În acest context, Comunitatea Merito a relansat o propunere veche: transformarea titularizării într-un stagiu de formare practică plătită, sub îndrumarea unui mentor.
În varianta actualizată, prezentată în august 2025, concursul de titularizare ar deveni examen de admitere la rezidențiatul didactic. După doi ani de formare practică, candidații ar susține un examen final, care ar decide accesul în profesie.
Reprezentanții Merito susțin că astfel se va pune accent pe „competențele reale de predare” și că debutanții vor fi mai bine pregătiți pentru viața la catedră.
Profesoara Laura Borbe explica pentru școala9.ro că noul model „diferențiază mai clar competențele debutanților și oferă un parcurs predictibil spre titularizare”.
Pe hârtie, modelul pare promițător. În realitate, mulți profesori îl privesc cu suspiciune. Printre vocile cele mai ferme se află profesoara pentru învățământul primar Claudia Chiru, care avertizează că în spatele acestor inițiative se conturează un fenomen periculos pentru educație.
„În ultima vreme o anumită comunitate pare să treacă de la statutul de rețea profesională la cel de actor cu ambiții politice în educație”, afirmă profesoara Claudia Chiru.
Ea atrage atenția că, deși grupurile informale pot fi utile pentru schimb de idei și sprijin între profesori, acestea nu trebuie să înlocuiască structurile instituționale oficiale.
„Oricât de nobile ar fi intențiile, niciun grup privat nu are dreptul să influențeze legi. Pentru asta există sindicatele, consiliile consultative și structurile instituționale oficiale. Ele pot fi criticate, dar sunt parte a dialogului social și supuse controlului public. Altfel, riscăm să înlocuim birocrația cu o elită morală nealeasă, deci ilegitimă, care decide în numele tuturor fără a fi mandatată”, a spus prof. Claudia Chiru pe pagina sa de Facebook.
Criticile Claudiei Chiru nu se opresc la dimensiunea politică. Ea avertizează că modelul de „rezidențiat didactic” ar transforma școala într-un loc de practică pentru debutanți insuficient pregătiți:
„Aduce în școală absolvenți nepregătiți practic, care învață să predea pe elevii reali, în timpul unui stagiu plătit. Practic, școala devine teren de experiment, iar copiii, material de practică pentru viitorii profesori”, avertizează prof. Claudia Chiru.
Prof. Chiru reamintește cum arăta formarea inițială în trecut: „La absolvirea mea din 1998 a Liceului Pedagogic Constantin Brătescu din Constanța, acumulasem aproximativ 300 de ore de practică pedagogică. Intrai în clasă, observai, predai, erai evaluat, discutai, îmbunătățeai. Apoi, conform Legii 128/1997, puteai obține definitivarea după minimum doi ani de activitate. Era un sistem logic și predictibil, construit pe experiență reală la catedră”.
„Astăzi, în numele reformei și al eficientizării, se propun formule tot mai alambicate. În spatele limbajului modern, mentorat, debirocratizare, ridicarea calității, se ascund măsuri confuze, care îndepărtează sistemul de la esențial: formarea reală a profesorului, înainte de a-l pune în fața copiilor”, adaugă prof. Claudia Chiru.
Ea consideră că propunerile de acest tip nu vin din nevoia reală a școlii, ci din dorința unor grupuri de a controla discursul public și politicile din educație:
„Educația e un domeniu strategic. Controlul simbolic asupra profesorilor și asupra discursului public aduce acces la fonduri, poziții, legitimitate și capital de imagine. Când o rețea de profesori devine vehicul pentru agende politice sau finanțări direcționate, nu mai vorbim despre merit, ci despre putere”, subliniază cadrul didactic.
Pentru prof. Claudia Chiru, problema depășește granițele unei simple dezbateri despre titularizare.
„Nu putem lăsa politica educațională în mâinile unei comunități care, oricât de vizibilă, nu are mandat democratic. Educația aparține societății, nu unei rețele cu branding propriu”, spune ea.
Mesajul ei e clar: reformele nu pot fi impuse din afara sistemului instituțional, oricât de bune ar părea intențiile.
„Legile trebuie făcute în spațiul public, prin dialog instituțional, nu în cercuri private cu agende paralele. Adevărata meritocrație nu se măsoară în diplome sau vizibilitate, ci în etica puterii, în felul în care o folosești: pentru a construi împreună, nu pentru a domina din umbră”, susține prof. Claudia Chiru.
Postarea prof. Claudia Chiru se încheie cu o întrebare pe care mulți profesori o simt, dar puțini o rostesc: „Noi, ceilalți, profesorii care nu suntem în această comunitate, nu contăm? Ar trebui să ne simțim reprezentați, chiar dacă nu este așa? Ai cui suntem? Cine ne ia și pe noi, astfel încât să putem să ne facem meseria cu demnitate și în siguranță profesională?”
VEZI ȘI:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
