IQ-ul Generației Z, în regres pentru prima dată în 200 de ani! Conf. univ. Cîrneci explică de ce copiii nu își mai depășesc părinții
05 Martie 2026
Felul în care părinții își educau copiii în anii 1960 arată foarte diferit față de ceea ce familiile consideră normal astăzi. Mulți se bazau mai mult pe propriul instinct și își creșteau copiii așa cum au fost crescuți și ei. Nu exista obiceiul de a analiza în detaliu sfaturile experților în parenting sau de a intra pe forumuri pentru a cere sfaturi.
Părinții învățau din mers cum să își crească copiii. De la ajutorul la teme până la discuțiile deschise despre sănătatea mintală, părinții din anii 1960 evitau lucruri care astăzi au devenit normale pentru familiile moderne.
Parentingul arată astăzi foarte diferit. Psihologul clinician Amber Thornton a arătat că, în comparație cu anii 1960, părinții moderni petrec aproape de două ori mai mult timp cu copiii lor. Această schimbare a transformat dinamica din familie. Părinții din acea perioadă probabil nu și-ar fi imaginat această realitate, iar părinții de astăzi nu își pot imagina un stil de parenting diferit.
Părinții din anii 1960 refuzau să facă 11 lucruri care astăzi au devenit complet normale pentru părinții moderni.
Să programeze fiecare minut liber al copilului
În anii 1960, părinții nu planificau fiecare activitate din programul social al copilului. Copiii își ocupau singuri timpul. Alergau prin cartier, inventau jocuri cu alți copii și se întorceau acasă când se aprindeau luminile stradale.
Astăzi, părinții se implică mult mai mult în modul în care copiii își petrec timpul. Un studiu publicat în Sport, Education and Society arată că 88% dintre copii participă la activități organizate patru sau cinci zile pe săptămână, iar 58% participă la mai multe activități într-o singură seară.
Copiii merg la sport, meditații după școală, lecții de muzică sau dans.
Să organizeze petreceri de zi de naștere elaborate
În anii 1960, părinții nu organizau petreceri spectaculoase pentru copii. Astăzi, părinții pot angaja animatori costumați sau pot închiria spații mari pentru astfel de evenimente.
În trecut, un tort făcut în casă și câțiva copii din vecini care se jucau în curte erau suficienți pentru o aniversare. Decorațiunile erau simple și realizate de multe ori acasă, la masa din bucătărie, în seara dinaintea petrecerii.
Nimeni nu se stresa pentru o temă specială sau pentru un decor perfect.
Majoritatea petrecerilor aveau loc acasă. Familia muta mobilierul pentru a face loc invitaților și atât. Astăzi, multe petreceri includ castele gonflabile, animatori sau programe speciale pentru copii.
Să întrebe copilul ce vrea să mănânce în fiecare seară
Astăzi, părinții pot găsi idei de meniuri pe Pinterest, Instagram sau TikTok și îi întreabă adesea pe copii ce ar vrea să mănânce. Cina devine uneori o alegere negociată.
În anii 1960, lucrurile erau mult mai simple. Părinții găteau ce aveau la îndemână când ajungeau acasă și puneau mâncarea pe masă. Copiii mâncau sau mergeau la culcare flămânzi. Ideea de a personaliza meniul în fiecare seară nu exista.
Să negocieze fiecare regulă
În trecut, mulți părinți spuneau „pentru că eu sunt adultul” sau „pentru că așa spun eu”. Explicația marca finalul discuției. Părinții nu simțeau nevoia să negocieze sau să ofere explicații detaliate.
Profesorul de psihologie Nancy Darling explică, potrivit Your Tango, faptul că atunci când copiii consideră regulile părinților legitime, ei acceptă mai ușor reguli care nu le plac și discută mai des cu părinții despre ele, ceea ce le oferă părinților ocazia să explice.
Astăzi, mulți părinți încearcă să explice motivele din spatele regulilor. Ei vor ca cei mici să înțeleagă de ce există o limită sau o regulă în familie.
Să își ceară scuze copilului în timpul unui conflict
În trecut, părinții erau figura de autoritate. Chiar dacă greșeau, rareori își cereau scuze copilului. Mulți considerau că o scuză ar slăbi autoritatea părintelui.
Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Mulți părinți acceptă ideea că și copiii merită scuze. Copiii învață despre emoții și relații din comportamentul părinților. Când un părinte își cere scuze sincer, copilul învață că asumarea greșelii este un comportament normal.
Să își monitorizeze copiii permanent
În anii 1960, părinții nu știau în fiecare moment unde se află copilul lor. Nu existau aplicații de localizare, mesaje text sau apeluri video.
Părinții aveau încredere că cei mici se vor întoarce acasă înainte de lăsarea serii. Comunitatea avea și ea un rol. Vecinii erau atenți la copiii din cartier, iar informațiile circulau rapid dacă apărea o problemă.
Astăzi, mulți părinți folosesc aplicații de localizare. Aproximativ 86% dintre părinți verifică locația copiilor, iar 71% o verifică frecvent.
Să se compare constant cu alți părinți
În anii 1960 nu existau rețele sociale. Părinții se comparau uneori cu familiile din cartier sau cu părinții colegilor de clasă ai copiilor. Compararea se oprea de obicei acolo.
Creșterea copiilor era o activitate mai privată. Părinții își evaluau succesul după modul în care funcționa propria familie.
Astăzi, rețelele sociale creează un flux constant de imagini și povești despre viața altor familii. Compararea devine aproape inevitabilă.
Să facă temele împreună cu copiii
În trecut, temele erau considerate responsabilitatea copilului. Părinții îi spuneau copilului să se așeze la masa din bucătărie și să își facă temele.
Nu verificau fiecare exercițiu și nu corectau fiecare eseu. Dacă un copil uita o temă, suporta consecințele la școală.
Astăzi, părinții se implică mult mai mult. Un studiu despre elevi de gimnaziu arată că părinții îi ajută pe copii la teme de una până la trei ori pe săptămână și verifică temele de aproximativ patru ori pe săptămână.
Să organizeze petreceri pentru dezvăluirea genului copilului
În anii 1960, aflarea sexului copilului era un moment privat pentru părinți. Mulți aflau informația la o consultație medicală sau chiar la naștere.
Astăzi, petrecerile de tip gender reveal au devenit populare. Un sondaj YouGov arată că aproximativ 25% dintre părinți consideră aceste evenimente distractive, iar 20% spun că sunt un moment de bucurie.
Unii părinți folosesc tunuri cu confetti colorate, artificii sau fum colorat și angajează fotografi și videografi pentru a surprinde momentul.
Să citească recenzii înainte de a cumpăra o jucărie
În anii 1960, părinții mergeau pur și simplu la magazin și alegeau o jucărie de pe raft. Nu existau recenzii online sau sisteme de evaluare.
Jucăriile erau o experiență de tip încercare și eroare. Copilului îi plăcea sau nu.
Astăzi, mulți părinți citesc recenzii online și verifică dacă produsul a fost retras de pe piață. Sunt mai atenți la riscurile potențiale.
Să discute deschis despre sănătatea mintală
În anii 1960, familiile vorbeau rar despre sănătatea mintală. Emoțiile dificile erau adesea ignorate. Dacă un copil se simțea anxios sau stresat, unii părinți spuneau că este prea sensibil.
Nu exista un vocabular clar pentru a descrie depresia sau anxietatea. Ideea de îngrijire a sănătății mintale nu era prezentă în discuțiile de familie.
Astăzi, sănătatea mintală este un subiect mult mai prezent în familie. Utilizarea rețelelor sociale și a telefoanelor a adus noi preocupări. Aproximativ 50% dintre părinții copiilor sub 18 ani cred că sănătatea mintală a copiilor lor a fost afectată de utilizarea rețelelor sociale.
Părinții discută mai des despre terapie, despre zile de pauză pentru sănătatea mintală și despre metode de gestionare a emoțiilor.
CITEȘTE ȘI:
Părinții care impun aceste reguli neobișnuite par să crească, surprinzător, copii mai sănătoși
