10 obiceiuri de după școală care îi ajută pe copii să devină mai rezilienți
22 Februarie 2026
Experiențele din copilărie influențează direct felul în care te comporți ca adult. Când un copil exersează autocontrolul, își dezvoltă capacitatea cognitivă pe termen lung. Când primește afecțiune și căldură din partea părinților, își formează un stil de atașament mai sigur în relațiile de mai târziu. Totul este conectat. De aceea, în zona educației parentale, merită să privești la generația X ca la un studiu de caz, pentru a înțelege ce a funcționat și ce poți adapta în familia ta.
Mulți copii din anii 1970-1980 au învățat abilități de viață pe care parentingul modern le-a redus treptat, de la joaca nestructurată până la acceptarea disconfortului.
În timp ce mulți copii de azi învață să depindă mai mult de adulți și să caute confort imediat, stilurile parentale din acea perioadă puneau accent pe autonomie.
Iată 10 abilități de viață pe care copiii din anii 1970-1980 le-au învățat și care astăzi apar tot mai rar.
Aveau grijă de ei fără supraveghere constantă
Joaca nesupravegheată este tot mai rară astăzi, deoarece părinții sunt mai îngrijorați de siguranță, pe fondul schimbărilor sociale și al accesului la tehnologie.
În anii 1970-1980, copiii își petreceau timpul afară, singuri sau cu alți copii, ore întregi. Își făceau prieteni, explorau cartierul și învățau să stea și singuri.
Chiar și sarcini precum cumpărături simple sau îngrijirea fraților mai mici deveneau exerciții de autonomie. Deși pentru tine poate părea dificil să permiți mai mult timp nesupravegheat, jocul liber și momentele de independență susțin dezvoltarea emoțională și încrederea în sine, sfătuiesc specialiștii Your Tango.
Decideau singuri ce este bine și ce este greșit
Fără supraveghere permanentă, copiii trebuiau să ia decizii pe cont propriu. Ei stabileau ce este corect și ce nu, exersau integritatea și autonomia încă de mici.
Chiar și alegerile simple, precum ce emisiune să urmărească atunci când părinții nu erau acasă, deveneau exerciții de responsabilitate.
Fără filtre și controale digitale care să decidă în locul lor, se bazau pe valorile învățate în familie și pe propriul discernământ.
Călătoreau singuri
Fie că mergeau singuri la școală, fie că foloseau transportul public pentru mici treburi, copiii din anii 1970-1980 învățau să se descurce în spațiul public fără ajutor constant. Astăzi, multe sondaje arată că aproape 90% dintre părinți sunt puternic îngrijorați de siguranța copiilor lor, ceea ce reduce ocaziile de a exersa independența.
Atunci, părinții credeau că maturitatea se dezvoltă prin experiențe trăite pe cont propriu. Când controlezi excesiv, riști să limitezi capacitatea copilului de a deveni autonom.
Se distrau fără ecrane
Un studiu publicat în revista științifică Cureus arată că expunerea prelungită la ecrane poate afecta abilitățile sociale și capacitatea de concentrare. Mulți copii de azi folosesc ecranele pentru a umple fiecare moment liber.
Copiii din anii 1970-1980 nu aveau telefoane mobile sau computere la îndemână. Acceptau plictiseala și găseau singuri soluții pentru a se distra. Ieșeau afară, inventau jocuri și își activau imaginația.
Găteau pentru ei
Astăzi, mulți părinți gătesc pentru copii sau comandă mâncare, și consideră că simpla observare este suficientă pentru învățare. Totuși, copiii învață mai eficient prin practică.
În anii 1970-1980, mulți copii pregăteau mâncare pentru ei sau pentru frați, mai ales în familiile în care ambii părinți lucrau. Această responsabilitate le dezvolta abilități practice și încredere.
Își reglau singuri emoțiile
Stilurile parentale actuale pun accent pe validarea constantă a emoțiilor copilului. În anii 1970-1980, copiii erau adesea nevoiți să își gestioneze singuri emoțiile, inclusiv în contexte disciplinare mai stricte.
Fie că se loveau în joacă, fie că stăteau singuri pentru a se liniști, învățau devreme să își regleze reacțiile. Această abilitate susține autocontrolul și rezistența emoțională.
Au învățat valoarea rezistenței
Membrii generației X sunt adesea apreciați pentru etica muncii și perseverență. În copilărie, li se cerea să suporte disconfortul și să facă față dificultăților.
Astăzi știm că exprimarea emoțiilor este importantă. Totuși, experiența de a trece prin situații dificile fără intervenție imediată le-a consolidat reziliența. Echilibrul între empatie și exigență rămâne o provocare pentru tine, ca părinte.
Vorbeau cu străini
Pentru copiii din anii 1970, interacțiunea cu persoane necunoscute era parte din viața de zi cu zi. Întrebau direcții, discutau în transportul public sau în magazine.
Într-o cultură actuală marcată de teama față de străini, această realitate pare riscantă. Totuși, contactul social direct reduce anxietatea socială și dezvoltă abilități de comunicare.
Evaluau riscurile
Copiii învățau să analizeze riscurile în timp real atunci când se jucau singuri și nu aveau mereu un adult în preajmă. Fie că era vorba despre reguli impuse de adulți sau despre situații din spațiul public, trebuiau să decidă singuri.
Un studiu publicat în International Journal of Behavioral Development arată că optimismul susține asumarea constructivă a riscurilor. Copiii care își asumă riscuri moderate își dezvoltă independența, perseverența și reziliența.
Au exersat arta așteptării
Într-o perioadă fără satisfacție instant, copiii economiseau pentru a cumpăra ce își doreau, așteptau rândul sau își gestionau plictiseala fără ecrane.
Această capacitate de a aștepta dezvoltă autocontrolul, răbdarea și tăria de caracter. Când copilul tău învață să tolereze întârzierea recompensei, își consolidează reziliența pentru viața de adult.
CITEȘTE ȘI:
Cei mai mulți părinți din generația X au făcut aceste 5 greșeli, dar, cumva, copiii au ajuns bine
