„Cum a fost săptămâna ta, Diana?”, întreabă tatăl și tot tatăl Dianei răspunde: „Ei, a mers bine, nu?”, privind copilul. În fiecare zi, în sute de familii, scene precum cea menționată mai sus se desfășoară în timpul discuțiilor obișnuite cu copiii. Părinții ventriloci, așa cum sunt numiți metaforic, sunt acei părinți care răspund în locul copiilor lor la întrebări adresate acestora. Această practică, care poate părea inofensivă la prima vedere, are potențialul de a afecta stima de sine și încrederea în sine a copiilor în mod substanțial.
Părinții ventriloci au primit acest nume ca o analogie la ventriloc, artiști ai divertismentului care mimează ca și cum păpușile lor ar vorbi, fără ca vocea să pară a veni din gura ventrilocului. În cazul părinților, ei mimează vocea copiilor, vorbind în numele acestora chiar și atunci când cei mici sunt capabili să se exprime singuri. Deși acest lucru poate părea o modalitate de a proteja sau de a ajuta copiii, de fapt, poate avea consecințe negative asupra dezvoltării lor.
Există o analogie surprinzătoare între artiștii ventriloci, care creează iluzia că păpușile lor vorbesc, și părinții care, în loc să se bucure de relația cu copiii lor, devin părinți ventriloci. Acești părinți tind să preia controlul asupra discuțiilor cu copiii lor și să răspundă în numele acestora atunci când li se adresează întrebări directe. Această practică, des întâlnită în copilărie, poate părea inofensivă la prima vedere, dar ascunde potențiale consecințe negative pentru dezvoltarea copiilor.
În primele etape ale vieții, este normal ca părinții să vorbească în numele bebelușilor lor, deoarece aceștia nu pot exprima verbal ceea ce simt sau doresc. Această formă de comunicare este esențială în această perioadă și se bazează pe necesitățile primare ale copilului. Cu toate acestea, a face acest lucru mai târziu le poate limita socializarea și stima de sine.
În plus, părinții ventriloci fac și alte erori în comunicare care pot împiedica dezvoltarea deplină a copiilor. Să-i cunoaștem și să încercăm să le investigăm cauzele.
Nerăbdarea: Unii părinți pot deveni nerăbdători în conversațiile cu copiii lor, întrerupându-i adesea, fără a-și da seama. Acest comportament poate izvorî din frustrarea sau din lipsa de toleranță față de procesul de dezvoltare a abilităților de comunicare ale copiilor. Pot avea impresia că micuții lor vorbesc prea încet sau pur și simplu pot fi prea grăbiți pentru a asculta cu răbdare.
Dorința de a învăța: Există părinți ventriloci care consideră că au datoria constantă de a preda și de a corecta copiii. Aceștia pot să întrerupă conversațiile în scopul de a furniza informații suplimentare sau pentru a corecta erorile de comunicare ale copiilor. În încercarea de a ghida și de a instrui, pot să nu permită copiilor să-și dezvolte propriile abilități și să-și exprime originalitatea.
Lipsa ascultării active: Lipsa ascultării active poate fi un alt motiv pentru care părinții devin ventriloci. Ei nu reușesc să ofere cu adevărat atenție la ceea ce spun copiii lor, fiind preocupați mai degrabă de propriile lor gânduri și răspunsuri. Această neglijare a adevăratei ascultări poate îngreuna comunicarea autentică și empatică cu copiii.
Controlul conversației: În anumite situații, un comportament mai controlant poate apărea subconștient. Părinții ventriloci își pot întrerupe copiii pentru a schimba subiectul conversației sau pentru a o redirecționa către subiecte pe care le consideră mai importante sau mai potrivite. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă întotdeauna cu intenție, poate limita inițiativa și creativitatea copiilor în a-și exprima propriile idei și gânduri.
Comunicarea joacă un rol important în dezvoltarea copiilor, iar modul în care părinții interacționează cu aceștia poate avea efecte semnificative asupra dezvoltării lor. Părinții care adoptă comportamentul de părinți ventriloci, în care copiilor nu li se permite să își exprime liber sentimentele și gândurile, pot avea consecințe profunde pentru dezvoltarea copiilor lor.
Limitarea exprimării personale: Copiii care sunt întrerupți sau ignorați de părinți pot găsi dificil să-și exprime sentimentele și gândurile în mod deschis. Această limitare a exprimării personale poate duce la frustrare și la o stima de sine scăzută, deoarece copiii nu se simt ascultați sau valorizați.
Invalidează copilul: Părinții ventriloci, în încercarea lor de a prelua controlul conversației sau de a îndruma copilul în mod constant, pot să invalideze copilul. Acest lucru înseamnă că copiii nu se simt acceptați așa cum sunt și pot dezvolta un simț critic negativ față de propria persoană. Această invalidare poate avea consecințe durabile asupra încrederii și autenticității copiilor.
Limitarea autonomiei: Copiii care cresc cu părinți ventriloci pot să aibă dificultăți în dezvoltarea autonomiei și abilităților de luare a deciziilor. Deoarece li se spune adesea ce să facă sau li se corectează constant, acești copii pot avea dificultăți în a-și încredința propriile alegeri și pot deveni nesiguri în propriile capacități.
Pentru a renunța la obiceiurile de părinte ventriloc și pentru a permite copiilor tăi să-și exprime liber sentimentele și gândurile, este important să urmezi câțiva pași importanți. Iată cum poți să faci acest lucru:
Conștientizarea și autocritica: Primul pas este să devii conștient de obiceiurile tale de a întrerupe sau de a vorbi în numele copiilor tăi. Poți face un exercițiu de autocritica sinceră pentru a identifica momentele în care te-ai angajat în acest comportament și pentru a înțelege de ce l-ai adoptat. Autoconștientizarea este cheia transformării.
Răbdare și toleranță: Încearcă să antrenezi răbdarea atunci când discuți cu copiii tăi. Înțelege că pot avea nevoie de timp pentru a formula răspunsurile și pentru a-și exprima gândurile. Este important să nu-i întrerupi sau să-i presiunezi să vorbească mai repede. Permite-le să facă greșeli și să învețe din ele.
Oferă-le spațiu de exprimare: Copiii ar trebui să simtă că au voie să se exprime liber. Nu îi corecta constant sau nu îi dirija în mod excesiv. Dacă nu spun lucrurile exact cum sunt sau dacă fac greșeli, nu este o problemă. Esențial este să le oferi spațiul de a-și exprima propria voce.
Ascultă cu empatie: Ascultarea cu adevărat a copiilor este cheia comunicării deschise. Așteaptă să termine de vorbit înainte de a răspunde. Arată-le că îți pasă cu adevărat de ceea ce au de spus și că îi susții.
Caută ajutor profesional dacă este necesar: Dacă observi că este dificil să renunți la comportamentul de părinte ventriloc sau dacă există dificultăți mai profunde în relația cu copiii tăi, un psihoterapeut de familie sau copil poate oferi îndrumare și sprijin specializat pentru a vă ajuta să dezvoltați o comunicare sănătoasă în familie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil