Este posibil să crești copii cu respect și fără pedepse, iar această metodă este mai eficientă și mai benefică pentru dezvoltarea lor.
Expresii precum „pedepsește-l ca să învețe”, „pedeapsa la timp te scutește de necazuri mai târziu” sau „dacă nu-l pedepsești, te va lua la rost” sunt folosite frecvent de adulți pentru a justifica pedeapsa. Credem că, fără pedeapsă, copilul nu va învăța sau că nu îl vom crește corect.
Cercetările arată însă că pedeapsa nu ajută la educație și poate avea efecte negative asupra dezvoltării copiilor.
Dacă vrei ca al tău copil să învețe să distingă binele de rău și să acționeze corect, trebuie să știi că pedepsirea nu îl va ajuta să facă acest lucru.
SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych
Este important să clarificăm ce înseamnă „pedeapsă”, pentru că ceea ce este evident pentru unii poate să nu fie la fel pentru alții.
Când vorbim despre pedepse fizice, majoritatea oamenilor sunt de acord că pălmuirea, bătăile sau orice formă de agresiune față de copii sunt dăunătoare, lipsite de respect și, în multe țări, interzise de lege.
Când discutăm despre pedepse din perspectivă emoțională sau psihologică, lucrurile nu sunt la fel de clare. Mulți consideră că tehnici precum „time-out” sau „scaunele gânditoare” nu sunt pedepse. Alții cred că a le restricționa anumite privilegii, a le interzice să se uite la televizor, să iasă cu prietenii sau să meargă în parc, nu constituie pedeapsă, atâta timp cât nu există umilire sau autoritarism.
Adevărul este că toți copiii au dreptul la respect fizic și psihologic. Părinții și educatorii trebuie să crească și să educe copiii fără să le provoace durere, umilință sau alte efecte negative.
Motivele pentru care adulții folosesc pedepsele în educație sunt diverse:
Modul în care am fost crescuți influențează felul în care ne creștem copiii, cu excepția cazului în care alegem să facem altfel.
Dacă nu știm cum reacționează creierul la pedepse și cum afectează acestea dezvoltarea copiilor, nu putem evita greșelile.
Fără instrumente și resurse pentru a crește copiii cu respect, recurgerea la pedepse este frecventă. Aceasta se întâmplă mai ales în momentele de frustrare sau furie, când nu știm cum să gestionăm situația altfel.
Agitația zilnică ne poate transforma în părinți „pe pilot automat”, fără a fi conștienți de nevoile reale ale copiilor.
Așteptările și judecățile celor din jur ne pot determina să recurgem la pedepse, pentru că ele sunt văzute ca o practică normală și chiar recomandată de unii.
Mulți cred că, dacă nu pedepsim copilul pentru greșeli, „va scăpa nepedepsit”. Aceasta tratează educația ca pe o luptă cu copilul.
Pedeapsa poate părea eficientă pe termen scurt, pentru că schimbă imediat comportamentul copilului. Dar această schimbare este doar temporară și poate afecta negativ stima de sine și dezvoltarea personalității.
SURSA FOTO: freepik.com @freeograph
Pedeapsa este ineficientă în educație, pentru că nu îi învață pe copii să acționeze responsabil și independent pe termen lung. Ea penalizează, dar nu educă.
Dacă analizăm situațiile practice, valoarea pedagogică a pedepsei este nulă:
Ce învață copilul dacă nu îi permiți să se uite la televizor pentru că s-a certat cu fratele său?
Ce învață dacă îl ții în camera lui pentru că a picat un test?
Ce valoare educativă are să-l oprești să meargă în parc pentru o criză de nervi?
Ce învață un copil dacă este bătut pentru că a lovit un alt copil?
Dincolo de lipsa valorii educative, pedepsele afectează stima de sine și dezvoltarea personalității copilului și pot deteriora legătura cu adulții. Ele generează resentimente, frică, frustrare, revoltă și lipsă de încredere.
Copiii crescuți în medii cu pedepse frecvente pot deveni nesiguri și pot simți că nevoile lor nu contează.
Pe termen lung, relația cu adultul se deteriorează. Pedeapsa ne distanțează de copil, schimbă climatul familiei și creează o relație de superioritate și inegalitate.
Creșterea copiilor este dificilă și adesea părinții par să fie singuri în această provocare. Lipsa sprijinului și a resurselor poate duce la recurgerea la pedepse.
Nu trebuie să te învinovățești dacă ai folosit pedepse până acum. Important este să înțelegi că poți face mai bine, alegând alternative respectuoase.
Primul pas este să privești dincolo de comportamentul copilului și să identifici nevoia nesatisfăcută care stă la baza comportamentului neadecvat.
Odată ce înțelegi motivul din spatele acțiunilor copilului, poți aplica limite cu empatie, respect și iubire. Creșterea cu bunătate și empatie nu înseamnă permisivitate sau lipsă de limite. Limitele sunt importante pentru ca copilul să devină fericit, sigur pe sine și capabil să relaționeze sănătos cu ceilalți.
Limitele trebuie să fie clare, iar copilul să poată participa, atunci când este posibil, la respectarea lor.
Limitele trebuie să fie proporționale, corecte și aplicate constant.
Dacă copilul încalcă o limită, aplică o consecință logică, nu o pedeapsă.
De exemplu: „Dacă nu termini temele la ora stabilită, nu vei avea timp să te joci după aceea”. Ajută copilul să reflecteze asupra comportamentului său, să învețe din greșeli și să își asume responsabilitatea.
Când copilul greșește, învață-l să repare situația și să își ceară scuze.
Un adult calm, respectuos și iubitor oferă un model de comportament pe care copilul îl poate urma, învățând să acționeze responsabil și autonom.
5 momente în care părinții buni nu spun niciodată „DA” copiilor lor
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil