Pentru mulți părinți, plânsul devine un adversar pe care îl încercăm să învingem cu orice mijloace. Ne străduim să înțelegem ce ar fi putut declanșa lacrimile, explorăm explicații și căutăm soluții pentru a calma copilul, încercând diverse strategii în speranța de a găsi ceva care să funcționeze.
Există chiar și părinți care aspiră la o armonie perfectă, fără frustrări, o legătură profundă care să le permită să răspundă perfect la nevoile fiecărui moment, atât pentru ei, cât și pentru copil. Dar această perfecțiune este greu de atins și nici nu știm dacă este chiar sănătoasă.
În timp ce alți părinți, care au mai mulți copii sau care nu pot fi mereu la dispoziția totală a copiilor lor, se străduiesc să gestioneze plânsul cât mai eficient posibil.
„Cu toții conștientizăm legătura dintre suferință și plâns, însă adesea o interpretăm într-un mod negativ. Copilul plânge pentru că s-a lovit și îl doare. Bebelușul plânge pentru că este obosit. Copilul plânge de frustrare sau de frică. Cu toate acestea, puțini părinți fac o asociere pozitivă între suferință și plâns. Dar aceasta există”, susține neuropsihologul Alvaro Bilbao pe blogul personal.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Plânsul nu este doar o reacție la suferință; se pare că acționează ca un fel de remediu pentru aceasta. „Atunci când plângem, activăm sistemul nostru parasimpatic și creierul nostru eliberează opiacee care ne ajută să reducem senzația de durere, să ne relaxăm și să depășim pierderile emoționale”, mai spune Bilbao.
Totuși, asta nu înseamnă că ar trebui să încurajăm copiii să plângă sau să-i lăsăm să plângă neconsolați. Există multe situații în care plânsul este o modalitate prin care copilul își exprimă nevoia de ajutor, iar părinții pot interveni pentru a-l consola, a-i alina suferința sau a-i oferi siguranță. Cu toate acestea, sunt și momente când părinții pot face puțin pentru a ameliora suferința copilului. „Uneori, plânsul apare fără un motiv evident (de exemplu, din cauza oboselii) sau din cauza unor situații pe care părinții nu le pot rezolva (cum ar fi când un balon zboară)”, mai spune neuropsihologul.
În aceste situații, părinții pot fi totuși de ajutor pentru copil, chiar dacă într-un mod diferit. Nu putem stinge oboseala copilului sau să-i oferim o băutură energizantă. De asemenea, nu putem prinde balonul în zbor sau să-l înlocuim pe cel pierdut. „Dar putem să fim mereu alături de ei, într-un mod calm, înțelegător și necondiționat. Chiar și această prezență poate fi de neprețuit pentru copilul care trece prin momente dificile”, mai susține Alvaro Bilbao.
SURSA FOTO: freepik.com @dpphototime
Poate nu veți putea mereu rezolva ceea ce a provocat suferința, dar puteți să vă amintiți că plânsul poate avea și o funcție medicinală. Atunci când îi oferiți copilului dumneavoastră confort și susținere în timp ce plânge, îl ajutați să se relaxeze și să elibereze stresul și tensiunea. Așadar, nu vă faceți griji prea mult. Plânsul este o parte naturală a vieții și trece.
Deci, „data viitoare când unul dintre copii plânge și pare că nu cere ajutor, nu vă simțiți nevoit să-l opriți. În schimb, lăsați-l să plângă. Toți avem momente în care avem nevoie să ne eliberăm prin lacrimi. Nu vă simțiți vinovați pentru lacrimile lor și nu vă simțiți obligați să aveți mereu soluții pentru toate problemele lor. Fiți doar acolo pentru ei, îmbrățișați-i și amintiți-vă că fiecare lacrimă îi ajută să depășească durerea”, conchide Bilbao.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil