Profesoara Alina Dobrin: „Educația NU e doar treaba școlii, e un efort colectiv. Beach, Please!, simptomul unei societăți care își abandonează copiii”

Profesoara Alina Dobrin a scris o postare pe pagina sa de Facebook care s-a transformat într-o radiografie a realității noastre educaționale. O realitate în care școala e judecată pentru eșecuri, în timp ce părinții, mass-media și autoritățile se fac că nu văd propria lor contribuție la acest dezastru lent, dar sigur.

CITEȘTE ȘI Adolescent, rănit grav la Beach Please, după ce a fost împins să sară de pe scenă de artistul său preferat. Selly a reacționat și a anunțat reguli noi stricte / VIDEO

„Beach, Please!, simptomul unei societăți care-și abandonează copiii”

„Educația nu e doar treaba școlii. Beach, Please!, simptomul unei societăți care își abandonează copiii”, scrie profesoara Alina Dobrin pe Facebook.

„Ca profesor, mă întreb adesea de ce suntem atât de rapizi în a judeca școala, dar atât de tăcuți când vine vorba de mediul în care trăiesc copiii noștri. Ne plângem de nivelul tot mai scăzut al elevilor, de lipsa valorilor, de dezinteresul lor pentru lectură sau cultură, dar acceptăm pasivi derapaje grave care vin dinspre societate. Festivalul Beach, Please! e unul dintre ele.

Cum e posibil ca elevi de 11-12 ani să aibă acces la un festival unde se promovează ostentativ drogurile, violența și sexualizarea precoce, printr-un limbaj de o vulgaritate greu de reprodus? De ce tolerăm asta? Sub pretextul că «așa e moda» sau «așa e generația»? Nu, generația nu se formează singură, noi o formăm, prin tot ce alegem să lăsăm să treacă drept «distracție»”.

Cine educă, de fapt, copiii noștri?

Psihologia educației vorbește despre trei factori care modelează un copil: ereditatea, mediul și educația. Școala e doar unul dintre ei. Iar dacă ceilalți doi, familia și societatea, eșuează, nicio lecție bună nu va prinde rădăcini.

„În psihologia educației se vorbește clar despre trei factori care influențează dezvoltarea unui copil: ereditatea, mediul și educația. Și da, educația formală, școala, e doar unul dintre acești factori. A da vina exclusiv pe ea, în timp ce mediul social devine tot mai toxic, este profund nedrept. Copiii noștri cresc în ceea ce noi, adulții, le punem la dispoziție: exemple, experiențe, modele.

Suntem toți responsabili: organizatorii care aduc pe scenă personaje ale căror versuri incită la ură, autoritățile care permit asemenea festivaluri, mass-media care promovează fără discernământ astfel de evenimente. Nu în ultimul rând, cu regret spun, părinții care, din neglijență sau comoditate, permit copiilor să participe”, mai scrie profesoara.

Rolul părintelui nu e să fie „prietenul copilului”

Profesoara Alina Dobrin li se adresează într-un pasaj din postare direct părinților:

„Dragi părinți,

Educația nu se face «după cum vrea copilul». Deciziile care țin de sănătatea lui emoțională, mentală și morală trebuie să vină de la adulți maturi, conștienți și informați. Un copil poate să «vrea» să meargă la un festival, exact cum poate să «vrea» să mănânce doar dulciuri sau să nu mai meargă la școală.

Tocmai pentru că nu are discernământul necesar, rolul vostru este să filtrați, să protejați și să educați – nu să cedați, din dorința de a fi «părinți prieteni». Un copil nu are instrumentele de care are nevoie pentru a respinge ceea ce îi face rău. A-l lăsa într-un context ca acesta înseamnă să-l expui deliberat la ceva ce nu înțelege și nu poate controla. Nu e o dovadă de încredere, ci una de abandon tăcut. A permite unui minor să participe la un eveniment cu un conținut atât de agresiv nu este libertate, ci expunere inconștientă. Repet, copiii NU AU instrumentele de care au nevoie pentru a respinge ceea ce le face rău. Dacă noi nu punem limite, cine o va face?”

De la neglijență la complicitate, cum participăm, fără să vrem, la deteriorarea generației următoare

Organizatorii festivalului care aduc pe scenă personaje toxice, autoritățile care autorizează evenimentele, presa care le promovează fără discernământ, influenceri care le normalizează și părinții care închid ochii, toți formează, fără să-și dea seama, un front comun împotriva copilăriei.

„Dacă ne dorim o generație de tineri echilibrați, capabili să gândească și să simtă profund, trebuie să ne uităm în oglindă. Nu doar spre școală, ci spre noi toți. Educația e un efort colectiv, iar ceea ce facem sau permitem în afara clasei poate cântări la fel de mult ca o mie de ore de lecții”, mai scrie profesoara. 

VEZI ȘI:

Festivalul copiilor mari? Psihologul Mihai Copăceanu, semnal de alarmă despre minorii neînsoțiți la „Beach, Please”: „Viața unui copil nu e o statistică”

„Nu mai avem timp de experimente. Nu mai avem copii de sacrificat!” Prof. Cătălin Osiceanu trage semnalul de alarmă: „Cât o să țină legea lui Daniel David?”

„Au devenit adevărați războinici: urlă, înjură, insultă!” Specialista Claudia Puiu-Barraud cere oprirea urii din învățământ: „Un profesor trebuie să rămână profesor. Fără violență!”

Daniel David face apel la profesori, experți și sindicate să contribuie cu soluții care să permită aplicarea echilibrată a măsurilor, fără să afecteze performanța sau echitatea din sistem

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.