Mihai Dimian „Noi, ca părinți, ar trebui să ne gândim mai mult câtă importanță acordăm acestei Evaluări Naționale”
18 Mai 2026
Nașterea unui copil este considerată cel mai frumos moment din viața unei femei, însă pentru multe mame se transformă într-o perioadă de coșmar, oboseală cronică și vinovăție. Depresia postpartum este o realitate dură și tăcută. În loc să fie sprijinite, proaspetele mămici se simt adesea judecate, neînțelese și reduse doar la rolul de „îngrijitoare” a bebelușului, lăsând pe plan secund propriile nevoi vitale.
Una dintre principalele cauze ale depresiei postpartum este oboseala cronică a mamei și sentimentul că nu primește sprijinul emoțional de care are nevoie. Psihologul Claudia Nicoleta Vîja, care lucrează pe o secție de nou-născuți, explică faptul că planurile femeilor privind nașterea sunt adesea date peste cap de realitatea intervențiilor medicale și a perioadei de lăuzie.
„Majoritatea întrebărilor sunt referitoare la bebeluș, la copil, la ce frumos este, cum este, dar ea poate are dureri puternice de cap, poate sunt durerile de la cezariană [...] Poate are nevoie pur și simplu ca cineva să-i țină bebelușul pentru ca ea să se igienizeze sau să-și bea o cafea”, punctează experta.
O poveste tulburătoare, relatată în cadrul unei discuții pe acest subiect, arată exact drama prin care trece o mamă imediat după naștere: ajunsă acasă, văzând cum toți membrii familiei erau atenți doar la bebeluș, ignorând-o complet pe ea, tânăra mamă a izbucnit în lacrimi spunând: „Și eu am nevoie de o mamă”. Conform specialiștilor, tocmai de aceea se spune în psihologie că, în parcursul postnatal, „tatăl devine mama mamei”.
Toxic: „Dar eu făceam altfel, n-ai făcut bine!”
O povară în plus pe umerii deja obosiți ai tinerelor mame este judecata celor din jur. Din anxietate sau din dorința de a nu fi considerate „părinți răi”, femeile își analizează fiecare decizie.
Relațiile se degradează rapid atunci când prietenele sau rudele fac comentarii de genul: „E, dar n-ai făcut bine, eu fac mai bine”. Aceste comparații adâncesc angoasa proaspetei mămici și fac un rău imens, conform psihologului.
Un alt subiect sensibil este presiunea pe alăptare. „Multe mame nu au suficient lapte [...] apelează la acea formulă de lapte praf și se simt vinovate”, afirmă specialistul.
Nu este o tragedie, iar studiile nu demonstrează că se creează vreo traumă dacă un copil nu este alăptat exclusiv.
Mult mai important pentru puiul de om este să existe acel contact fizic (piele pe piele) cu mama, să simtă îmbrățișarea ei calmă și să nu i se transmită disperarea.
În final, mesajul specialistului pentru tinerele mame este eliberator: „Nu vă mai judecați! Fiți mai blânde cu voi!”. „Trauma presupune mult mai mult decât faptul că dimineața nu te-ai dus la copil la 7:20, ci te-ai dus la 7:35”. Simplul fapt că o mamă se întreabă dacă face bine, arată deja că este un părinte extrem de implicat, demn de toată iubirea și respectul familiei.
