Părinții critică regulile de parenting considerate „normale” care i-au afectat cel mai mult în copilărie

Oricât de mult ai jurat că nu vei face asta niciodată, un moment tensionat cu copilul tău poate scoate la iveală expresii foarte familiare: „Pentru că așa am spus eu!” sau „Să nu mă faci să vin acolo!”

Când folosești astfel de expresii cu copiii tăi, ele pot readuce amintiri neplăcute din propria copilărie și te pot face să te simți vinovat. Chiar dacă încerci să procedezi diferit, este greu să rupi unele tipare de parenting transmise din generație în generație.

„Dacă te-ai surprins vreodată certându-ți copiii folosind aceleași cuvinte și expresii pe care le foloseau părinții tăi cu tine, să știi că nu ești singur”, explică Tawnie Putignano, asistent social clinician. „Fie că ne place sau nu, felul în care am fost crescuți își pune amprenta asupra modului în care ne creștem propriii copii”.

Înțelegerea normelor generaționale din parenting este importantă. Tocmai de aceea, Putignano și alți experți în sănătate mintală consideră că este important să vorbim despre cele mai dăunătoare dintre ele.

Utilizatorii Reddit vorbesc despre normele de parenting care pot afecta emoțional copiii

„Care este o regulă de parenting considerată «normală», dar pe care tu o consideri profund dăunătoare din punct de vedere emoțional?”, a întrebat un utilizator într-o postare, notează Parents.com.

„Glumele și tachinările constante. Tata și fratele meu făceau asta tot timpul. Nu erau neapărat răutăcioși, dar nu se opreau niciodată. Cred că de aceea încerc să nu arăt emoții în legătură cu nimic”, scrie un utilizator.

„Să folosești împotriva copilului tot ce ai făcut pentru el. Copiii mei nu au cerut să vină pe lume, nu am de gând să le reproșez constant «ce am sacrificat eu». Asta îl face pe un copil să se simtă groaznic”, răspunde altcineva.

Un alt utilizator adaugă: „Vă rog să nu vă insultați copiii și să nu îi comparați cu alții. Nu toți sunt la fel, iar asta îi rănește pe termen lung”.

„Să nu îi lași să facă activități murdare sau să țipi la ei pentru că și-au pătat hainele. De ce ai merge cu un copil la plajă dacă apoi țipi la el pentru că are nisip în pantofi?”, spune alt comentariu.

De ce este atât de greu să renunți la normele de parenting transmise din generație în generație?

„Este dificil să rupi tiparele generaționale pentru că aceste comportamente devin adânc înrădăcinate în anii cei mai importanți ai dezvoltării noastre”, explică Zishan Khan, medic psihiatru specializat în sănătatea mintală a copiilor și adolescenților. „Mulți părinți reacționează instinctiv în modurile care le sunt familiare, mai ales în momente de stres sau epuizare. Chiar și atunci când un părinte știe că un anumit comportament nu este corect, memoria emoțională poate prelua controlul”.

Dr. Khan spune că schimbarea cere mai mult decât conștientizare. Este nevoie de vindecare intenționată. Fără acest proces, mulți părinți ajung să se apere și spun „Și părinții mei făceau asta, iar eu am ajuns bine”.

„Ruperea acestor norme cere vulnerabilitate”, este de acord Christina McWalter Granahan. „Un părinte trebuie să poată spune: «Îmi doresc altceva pentru copilul meu decât am primit eu.» Pentru ca cineva să spună asta, trebuie să accepte că propriii părinți au fost, intenționat sau nu, răniți față de el. Este o realitate foarte greu de gestionat și, de multe ori, este nevoie de ajutor specializat”.

Desigur, asta nu înseamnă că toate regulile de parenting sunt dăunătoare. De exemplu, Tawnie Putignano spune că nu este nimic greșit în a cere unui adolescent să își curețe camera, așa cum ți-au cerut și părinții tăi.

Totuși, Putignano consideră că expresii precum „Eu te-am adus pe lume și eu te pot scoate din ea” pot fi „înfricoșătoare, abuzive și intimidante atunci când sunt privite prin ochii unui copil”. Ea spune că și fraze precum „copiii trebuie să fie văzuți, nu auziți” descurajează comunicarea și îi împiedică pe copii să își exprime autentic personalitatea, lucru care poate afecta pe termen lung stima de sine și sănătatea emoțională.

„Copiii sunt foarte atenți la reacțiile părinților lor”, spune Emily Guarnotta, psiholog și cofondator Phoenix Health. „Dacă un părinte își exprimă frustrările sau își învinovățește copilul pentru propriul stres, copilul poate ajunge să creadă că este o povară”.

Dr. Guarnotta adaugă că acești copii pot ajunge, la rândul lor, să folosească aceleași comportamente cu propriii copii și continuă astfel ciclul.

„Copiii nu au nevoie de părinți perfecți. Au nevoie de părinți conștienți emoțional și dispuși să repare relația atunci când greșesc”.

Cum poți rupe ciclul normelor de parenting dăunătoare

Experții în sănătate mintală oferă câteva sfaturi care te pot ajuta să oprești transmiterea acestor tipare din generație în generație:

Renunță la mentalitatea de „mini-eu”

Hainele asortate de sărbători pot fi simpatice atunci când toată lumea este de acord cu ele, însă Christina McWalter Granahan subliniază că un copil nu este o versiune în miniatură a părintelui său și nici un adult în miniatură.

„Așa cum tu nu ești o copie a părinților tăi, nici copiii tăi nu sunt o copie a ta”, spune Granahan. „Ei se nasc cu propria personalitate, propriile talente și sensibilități. Încearcă să îi descoperi. Fii curios în legătură cu cine sunt ei cu adevărat. Lasă-i să afle singuri cine sunt înainte să le atribui o identitate bazată pe experiențele tale”.

Fă o pauză înainte să reacționezi

„Atunci când copilul tău îți declanșează o reacție emoțională puternică, oprește-te puțin și observă ce simți înainte să reacționezi”, recomandă Dr. Guarnotta. „Întreabă-te: «Repet ceva ce am auzit sau am văzut în copilărie?»”

Dr. Guarnotta spune că această pauză îți oferă șansa să alegi cum răspunzi, în loc să reacționezi automat într-un mod familiar.

Practică parentingul reflexiv

Chiar dacă ai reacționat impulsiv, poți analiza ulterior ce s-a întâmplat și ce spune acea reacție despre tine.

„După un moment dificil cu copilul tău, întreabă-te: «Ce am simțit acum? De unde ar putea veni această reacție?»”, spune Dr. Khan. „Asta te ajută să conștientizezi tiparele vechi și îți oferă puterea de a reacționa diferit data viitoare”.

Dr. Guarnotta recomandă să devii curios în legătură cu lucrurile care te declanșează emoțional. De exemplu, poate te enervează foarte tare când copilul lasă dezordine sau plânge. Poate reacția ta este mai puternică decât situația în sine.

„De multe ori, cele mai puternice reacții ale noastre sunt legate de răni emoționale din copilărie”, spune Dr. Guarnotta. „Când îți înțelegi propriile declanșatoare emoționale, poți răspunde mai conștient în relația cu copiii tăi”.

Schimbă modul în care privești parentingul „blând”

Strategiile moderne, precum gentle parenting, au căpătat reputația de a fi prea permisive. Totuși, realitatea nu este întotdeauna aceasta. Dr. Guarnotta îi încurajează pe părinți să privească parentingul „blând” ca pe un parenting „puternic”.

„Gentle parenting este adesea criticat pe nedrept, însă empatia, limitele sănătoase și validarea emoțională nu sunt semne de slăbiciune”, spune dr. Guarnotta. „Ele cer răbdare, autocunoaștere și capacitatea de a-ți gestiona emoțiile. Dacă îți schimbi perspectiva asupra parentingului, îți va fi mai ușor să rămâi consecvent atunci când ceilalți îți pun la îndoială alegerile sau când apare vocea critică din interior”.

Repară relația după conflict

„Toți părinții își pierd calmul uneori. Ceea ce contează cel mai mult este ce se întâmplă după aceea”, spune dr. Khan. „Repararea relației îi învață pe copii că relațiile pot supraviețui conflictelor și că emoțiile lor contează”.

Dr. Khan recomandă să îți ceri scuze sincer, să îți numești emoțiile și să validezi sentimentele copilului. De exemplu: „Mai devreme am fost frustrat și am țipat. Nu a fost corect față de tine și îmi pare rău. Sentimentele tale sunt importante pentru mine”.

Caută sprijin

Ideea de „sat” care crește un copil nu este un ideal imposibil. Sprijinul comunității este esențial.

„Să crești copii fără sprijin sau fără o comunitate este dificil și foarte singuratic”, spune dr. Guarnotta. „Ruperea tiparelor generaționale cere curaj, iar legătura cu alți părinți îți poate oferi un spațiu sigur în această perioadă”.

Terapia, cursurile pentru părinți și copii sau grupurile de parenting te pot ajuta să construiești relații cu alți părinți care trec prin experiențe similare. Dr. Guarnotta spune că acest lucru „te poate ajuta să te simți mai puțin singur și mai încrezător”.