„Şcoala din spital”. Ministerul Educaţiei caută profesori pentru acest program
19 Ianuarie 2026
De la caietul plin de roșu folosit ca instrument de control în România, la caietul văzut ca „dispozitiv cognitiv analog” în SUA, discuția din emisiunea Părinți Prezenți arată diferențe majore între felul în care învață copiii în România și în alte sisteme educaționale, cu accent pe gândire critică, învățare experiențială și evaluarea înțelegerii reale.
„În România, caietul elevului este plin cu roșu, iar părinții ajung să îl verifice ca pe un instrument de control. Ați arătat pe rețelele de socializare despre caietele copiilor din America, pe care le-ați numit «un dispozitiv cognitiv analog». Ce ați văzut concret în aceste caiete și ce spune asta despre felul în care copilul învață acolo?” a întrebat moderatoarea emisiunii Părinți Prezenți, Loredana Iriciuc, redactor-șef PărințișiPitici.ro.
Profesoara pentru învățământ primar Claudia Chiru a spus că s-a bucurat să vadă că seamănă caietele din școala din Miami, la care a fost într-un schimb de experiență, cu caietele elevilor ei din școala din România.
„E vorba despre învățare și învățarea nu se poate face doar digitalizat. Adică la digitalizare, la tehnologizare, ajungi după ce înveți să lucrezi cu creierul tău și după ce înveți cu mâna pe hârtie, cu creionul pe hârtie și cu propriul creier”, spune învățătoarea.
Tehnologia nu dispare, dar nu poate fi fundația. Copilul trebuie să știe să gândească înainte să caute răspunsuri.
„Apoi te duci către inteligența artificială, către internet, pentru că tu trebuie să știi dacă inteligența artificială îți răspunde corect sau nu, îți dă ceea ce trebuie să-ți dea sau nu. Deci, pentru a ajunge la acest nivel, tu trebuie prima dată să lucrezi cu capul tău, cu mintea ta. Și nu se poate face mai bine acest lucru decât scriind pe hârtie, lipind, decupând, dăind, așezând, gândind, analizând, criticând. Doar așa”, adaugă prof. Claudia Chiru.
Tehnologia este binevenită, dar nu poate înlocui munca de bază
„E salutar AI-ul, e salutar internetul. Avem acolo informații. Dar la școală este foarte, foarte important să învățăm pe copii să scrie compuneri, să se corecteze singuri, să facă matematică cu creionul și cu caietul, fără calculator. Este absolut imperios. Nu putem să ajungem dincolo dacă nu începem de aici. Dacă le inversăm, nu facem nimic”, explică prof. Claudia Chiru.
Experiența dintr-o clasă din America a oferit un exemplu concret despre ce înseamnă învățarea reală.
„Și văzând caietele acelea și participând la ora aceea de științe în care au făcut un experiment, profesoara le-a pregătit copiilor și fiecăruia dintre ei kit-ul de care avea nevoie pentru experiment și au pus în aplicare învățarea experiențială.
Adică eu fac experimentul și trag concluzii din ceea ce fac și din ceea ce văd că se întâmplă. Nu-mi spune cineva teoria, mă pune să o memorez și apoi mă întreabă
Fac cu mâinile mele, observ, întreb, analizez, trag concluzii și apoi poți să-mi dai test și să mă întrebi”, mai relatează profesoara.
Pedagogie solidă, nu improvizație
Prof. Claudia Chiru subliniază că acest stil nu este întâmplător: „Acesta este stilul lor. Respectă stadiile cognitive de dezvoltare a lui Piaget. Îl respectă pe John Dewey, care e al americanilor și care ne-a lăsat o literatură de specialitate incredibilă pe care o poate accesa oricine.
Și înțeleg că învățarea cu material concret și învățarea experiențială sunt foarte importante”.
Cartea lunii și gândirea critică
La orele de limbă, accentul nu cade pe reproducerea textului.
„Am observat cu multă plăcere că au și ei cartea lunii, așa cum am și eu cu copiii, în fiecare lună citesc o carte toți copiii din clasă și o dezbat în clasă.
Doamna învățătoare îi învăța să sublinieze în carte. Să sublinieze expresiile frumoase, să sublinieze ceea ce nu înțeleg și discutau”, povestește prof. Claudia Chiru.
Scopul este formarea gândirii.
„Adică ei sunt preocupați să formeze gândirea copilului, gândirea critică. Și doar așa se formează. Că nu e suficient să-i spui copilului citește. Că tu trebuie să te asiguri că a înțeles ce trebuie și că-l înveți cum să înțeleagă ce trebuie”, mai explică învățătoarea.
Pentru ce sunt evaluați copiii în America?
Loredana Iriciuc a mai adresat o întrebare: „Ați spus că copiii nu sunt evaluați doar pentru că au citit textul și au reprodus informația. Pentru ce sunt ei evaluați acolo, în America?”
„Pentru ce înțeleg. Pentru ce înțeleg și pentru ce aplică mai departe cu ceea ce au înțeles din carte. Adică cu ceea ce ai înțeles din carte, tu trebuie să aplici în viața de zi cu zi. Să duci mai departe, la nivelul următor. Și mai departe trebuie să faci conexiuni cu următoarea carte. Tu trebuie să te întorci la cealaltă și să faci conexiuni. Și astfel îi învață să facă eseurile, da? Ăsta este scheletul eseului, practic. Sau al eseului argumentativ, când te-ntreabă în clasa a VIII-a, argumentează sau dă exemple de trei opere în care este vorba despre dragoste sau este tratată tema, nu știu, libertății. Și atunci tu trebuie să știi să faci conexiuni între operele citite”, spune prof. Claudia Chiru.
O muncă grea, dar importantă
Prof. Claudia Chiru recunoaște realitatea din clasă.
„Într-adevăr, este cronofagă această activitate, dar este o activitate intelectuală. Și în școli ar trebui să existe. Cel puțin o dată pe lună. Cel puțin o dată pe lună!
Acolo se explică cuvintele, își îmbogățesc vocabularul, își măresc câmpul vizual citind, da? Pentru că la început citești greu, apoi, din ce în ce, devii cititor și câmpul tău vizual se extinde. Sunt multe beneficii. Elasticitatea creierului. Foarte multe beneficii.
Plus socializare, plus că vezi îți vezi colegii, te poziționezi în clasă, tu știi care ți-e nivelul în funcție de ce vezi în jurul tău. Pentru că iar la noi, noi nu ne știm valoarea. Și avem nevoie să ne spună cineva valoarea. Nu-ți spune nimeni care e valoarea ta în America, tu vei ști singur. Pentru că dacă nu citești, ești ultimul din clasă, habar n-ai, nu participi la nicio dezbatere. Toți copiii doresc să citească și să fie activi în clasă, să fie prezenți”, conchide prof. Claudia Chiru.
