Unul dintre semnalele de alarmă este lipsa recunoștinței. Atunci când un copil adult acceptă sprijin, dar nu își exprimă niciodată mulțumirea sau nu recunoaște eforturile părinților, acest comportament poate deveni o sursă de tensiune și durere.

SURSA FOTO: Freepik.com@Olyakomarova
Citește și Creștem o generație slabă din punct de vedere mintal? Răspunsul unui medic psihiatru
De asemenea, comunicarea interesată – în care copilul ia legătura cu părintele doar când are nevoie de ceva – trădează o relație unilaterală, lipsită de empatie și grijă autentică.
Un alt semn frecvent este folosirea vinovăției ca mijloc de manipulare. Dacă părintele simte constant că este presat emoțional să cedeze sau să se conformeze dorințelor copilului adult, este vorba despre o relație toxică.
La aceasta se adaugă și tendința de a evita responsabilitatea. Copiii care dau vina pe toți din jur pentru eșecuri sau greșeli, refuzând să-și asume propriile alegeri, denotă imaturitate emoțională.
În multe cazuri, părinții simt că nevoile lor sunt complet ignorate. Copilul adult pare preocupat exclusiv de propria viață, fără a oferi susținere, ascultare sau interes real față de bunăstarea părinților.
Acest egoism afectează profund relația și poate duce la distanțare emoțională.

SURSA FOTO: Freepik.com@lookstudio
Pentru a gestiona astfel de situații, psihologii recomandă stabilirea unor limite clare.
Este esențial ca părinții să comunice deschis, să exprime ceea ce simt și ce își doresc de la relația cu copilul lor. De asemenea, este important ca părinții să nu se lase consumați emoțional și să învețe să se protejeze, chiar dacă acest lucru presupune o distanțare temporară.
Egoismul nu înseamnă întotdeauna răutate; uneori, vine din nesiguranță, stres sau lipsa de educație emoțională. Însă, fără eforturi de ambele părți, relația poate deveni dezechilibrată și dureroasă.