Toți părinții își doresc ce e mai bun pentru copilul lor. Dar uneori, din dorința de a-i proteja, ajungem să facem prea mult: să intervenim la fiecare pas, să-l ferim de orice greșeală sau eșec, să controlăm tot ce i se întâmplă.
Asta se numește supraparenting („over-parenting”), un stil de creștere care, deși pornește din iubire, poate deveni dăunător pentru dezvoltarea emoțională a copilului.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Dr. Pressman explică faptul că scopul părinților nu este să rezolve toate problemele copilului, ci să fie acolo pentru el, să-l susțină în timp ce își găsește singur soluțiile.
„Rolul nostru nu este să reparăm, ci să fim prezenți”, spune Dr. Aliza Pressman, în cadrul podcastului Jay Shetty Podcast.
Ea vorbește despre 5 principii esențiale pentru un parenting sănătos:
Cele 5 principii ale unui parenting echilibrat
Copilul are nevoie să se simtă iubit, văzut și auzit. Conectarea emoțională e mai importantă decât perfecțiunea.
Chiar dacă greșești uneori, copilul va reține că ești prezent, nu că ești perfect.
Întreabă-te:
„Ce fel de părinte vreau să fiu?”
„Ce valori vreau să-i transmit copilului meu?”
Scrie-ți răspunsurile. Așa îți clarifici ce contează cu adevărat — nu ce spune lumea, nu ce fac alți părinți.
3. Reglarea (Regulation)
SURSA FOTO: Freepik.com@prostooleh
Un copil învață cum să-și gestioneze emoțiile observând cum o faci tu.
Dacă tu te enervezi ușor, țipi sau cedezi rapid, copilul va copia aceste reacții.
Exersează calmul — nu pentru perfecțiune, ci pentru stabilitate.
4. Limitele (Boundaries)
Toate emoțiile sunt acceptate, dar nu toate comportamentele.
E normal ca un copil să fie furios, dar nu e în regulă să lovească.
Limitele îi oferă siguranță și învățare, nu pedeapsă.
5. Repararea (Repair)
Nimeni nu e un părinte perfect. Dar poți fi un părinte care repară.
Dacă ai țipat, dacă ai reacționat dur, spune „Îmi pare rău. Am fost stresat(ă), dar te iubesc.”
Această sinceritate vindecă relația și îl învață pe copil ce înseamnă empatia.
Când părintele face totul în locul copilului:
copilul nu mai învață să-și asume responsabilitatea,
devine anxios, pentru că simte că lumea e periculoasă,
iar părintele ajunge epuizat, mereu în alertă.
Protejarea excesivă îi fură copilului șansa de a se dezvolta, de a greși și de a învăța singur cum să se ridice.
Supraparentingul apare din dragoste, dar dragostea nu înseamnă control. Copilul are nevoie să se simtă iubit, dar și liber. Un părinte echilibrat nu îl ferește de toate greutățile, ci îl învață cum să le facă față.
Când renunți la ideea de „părinte perfect”, începi cu adevărat să fii părintele de care copilul tău are nevoie.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Permite-i copilului să greșească.
Lasă-l să experimenteze. Chiar dacă greșește, îl vei ajuta mai mult decât dacă îl protejezi mereu.
Stabilește limite clare, dar cu blândețe.
De exemplu: „Poți să fii supărat, dar nu e în regulă să arunci jucării.”
Fii prezent(ă), nu perfect(ă).
Copilul are nevoie de tine real(ă), nu de o versiune impecabilă.
Spune „îmi pare rău” când greșești.
Nu îți pierzi autoritatea, ci câștigi respect și încredere.
Construiește competență, nu doar laudă.
Învață-l lucruri practice — să se îmbrace, să ajute în casă, să ia decizii mici.
Așa capătă încredere în sine.
Greșelile copilului: cheia pentru încrederea în sine, explică un neuropsiholog
Ce fac părinții care cresc copii care se așteaptă să primească totul
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.