Pediatrul și autorul spaniol Carlos González avertizează părinții că nu trebuie să aibă pretenția ca bunicii să-şi educe sau să îngrijească nepoții exact după regulile şi gusturile lor.
Într-o perioadă în care vocile experților în parenting tind să ofere mesaje pozitive, dar adesea vagi, pediatrul Carlos González este o excepție. Cu un stil franc, ironic, dar direct, el împărtășește părinților gândurile și cunoștințele sale într-un mod deschis și sincer. Tocmai de aceea, unele dintre afirmațiile sale funcționează ca un mic șoc de realitate.
Cel mai recent exemplu este reamintirea rolului bunicilor care au grijă de nepoți:
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Pediatrul Carlos González reflectează asupra exigenței pe care mulți părinți o au față de propriii lor părinți atunci când aceștia devin bunici-caretakeri, o situație foarte comună în Spania.
„Dacă vrei ca copiii tăi să fie crescuți, educați și hrăniți exact așa cum crezi tu că trebuie, atunci ocupă-te tu de asta”, spune medicul și autorul.
Este un avertisment simplu, dar puternic, care îi face pe cei ce ascultă să reflecteze.
Într-o lume în care părinții încearcă să controleze fiecare detaliu, adesea cu bune intenții și motive întemeiate, de la consumul de zahăr până la timpul petrecut în fața ecranelor, González amintește un lucru esențial despre bunici:
nu sunt o extensie a părinților, ci figuri proprii, cu stilul, istoria și modul lor unic de a iubi.
A stabili limite pentru bunicii care au grijă de nepoți nu este ușor, însă primul pas pentru a reuși este să acceptăm că nu pot face totul exact așa cum ne-am dori.
Pediatrul Carlos González subliniază că nici măcar dacă am plăti pe cineva pentru a avea grijă de copiii noștri, nu am putea aștepta o ascultare totală — și amintește că bunicii fac această „muncă” fără să fie plătiți.
„Nici măcar dacă ai plăti o persoană, nu ai putea obține ascultare absolută. Adică, angajezi o bonă, îi spui ce are de făcut, cum să procedeze, dar apoi, când pleci, numai Dumnezeu știe ce a făcut. Și pe acea persoană ai plătit-o. Iar bunicii, pe deasupra, fac asta gratis”, reflectează medicul.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Bunicii nu urmează un manual de instrucțiuni, dar oferă ceva ce niciun îngrijitor plătit nu poate oferi: un legământ emoțional plin de istorie și afecțiune. Nu este vorba ca ei „să facă totul perfect”, ci de a aprecia ceea ce fac cu adevărat, oferă timp, dragoste și prezență.
Desigur, adaugă Carlos González, există loc pentru a ghida bunicii cu respect. Nu este vorba să-i lăsăm să facă totul după bunul lor plac, ci de a găsi zonele gri și de a lucra cu tact și blândețe la orientare.
De exemplu, dacă în casa lor abundă dulciurile, nu este nevoie să se nască un conflict. Putem redirecționa situația cu delicatețe:
„Dacă părinții tăi sau socrii par că îi dau copilului prea multe dulciuri, poate îi poți reorienta spunându-le: «Mamă, gătești atât de bine, și acum uite, îi dai mereu budinci micuțului. De ce nu-i faci un ghiveci sau o ciorbă din aceea grozavă pe care o făceai tu?»”,
explică medicul.
La fel se poate proceda și dacă bunicii petrec toată după-amiaza la televizor cu copilul:
„De ce nu-i povestești basmele sau amintirile tale, așa cum obișnuiai odată? De ce nu-l înveți să joace dame sau table, în loc să stea atâta la televizor?”,
sugerează González, care recomandă să propunem activități alternative în loc să criticăm.
Mesajul lui este clar: bunicii pot fi ghidați, dar nu controlați. Respectul și comunicarea deschisă sunt cheia unei relații armonioase între generații.
SURSA FOTO: Freepik.com@dragen zigic
În spatele acestor recomandări se află o lecție de comunicare: în loc să impunem, este mai bine să sugerăm. A recunoaște valoarea bunicilor și a o lega de amintiri pozitive poate fi mult mai eficient decât orice listă de reguli.
Astfel, Carlos González ne invită să redescoperim ceva esențial, valoarea educativă a bunicilor ca purtători ai culturii, jocurilor și poveștilor de familie.
În loc să ne concentrăm pe ceea ce fac „greșit”, putem consolida ceea ce fac unic.
„Sincer, cred că dacă prețul de plătit pentru a te bucura de bunici este să pierzi un dinte, merită plătit”, conchide el, cu ironia sa caracteristică, potrivit Serpadres.
Mesajul final al lui González este clar: mai puțin control, mai multă recunoștință și încredere. Relația copilului cu bunicii este o moștenire vie — una care se clădește din iubire, povești și libertate.
CITEȘTE ȘI
Expresii pe care bunicii nu ar trebui să le folosească NICIODATĂ cu nepoții lor
De ce unii adolescenți nu mai vor să-și vadă bunicii. „Nu este obligatoriu să îi iubească”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
