Pe măsură ce copiii ajung la adolescență, vizitele la bunici devin tot mai rare. Din lipsă de interes sau pur și simplu din plictiseală, mulți adolescenți evită întâlnirile cu bunicii.
Cum putem păstra legătura fără să îi obligăm? Este util să le impunem vizite regulate? Psihologul clinician Claire Petin oferă câteva răspunsuri.
Creșterea și dobândirea independenței îi face pe copii să petreacă tot mai puțin timp în grija bunicilor. În adolescență, această distanță se accentuează, iar unii tineri ajung să își vadă bunicii doar la aniversări sau chiar să refuze complet vizitele, o situație care poate afecta echilibrul familiei.
SURSA FOTO: Freepik.com@namii9
Dacă observați că adolescentul vostru ezită sau chiar refuză ideea de a-și vedea bunicii, primul pas este să încercați să înțelegeți motivele din spatele acestui refuz.
„Dragostea pe care un adolescent o poate purta bunicilor nu este automatică; nu este obligatoriu să îi iubească. Nici părinții nu pot impune acest sentiment copiilor”, explică Claire Petin, psiholog clinician, potrivit Parents.
Adolescența este o perioadă de mari transformări, iar copilul poate avea emoții sau resentimente față de anumite rude din motive care nu sunt întotdeauna evidente pentru părinți.
Relația dintre adolescenți și bunici poate fi văzută ca un mic șoc între generații. Pe măsură ce copiii cresc, interesele și preocupările lor se schimbă, iar bunicii se pot simți depășiți sau confuzi.
SURSA FOTO: freepik.com@freepik
Adolescenții își formează opiniile, își conturează personalitatea și își afirmă gusturile, uneori în opoziție cu valorile și mentalitatea unei generații mai vechi.
„Diferențele de generație pot fi greu de depășit. Unii adolescenți consideră că bunicii lor sunt prea stricți, depășiți, nu înțeleg lumea lor sau nu împărtășesc aceleași valori și opinii. Acest decalaj accentuează diferențele dintre realitatea adolescenților și capacitatea bunicilor de a-i înțelege”, explică Petin.
Chiar și o remarcă legată de comportament, de aspectul fizic sau o opinie politică diferită poate declanșa rapid tensiuni. „Dialogul între aceste generații poate fi dificil: pot apărea conflicte, discuții sau mici neînțelegeri.
Observațiile repetate ale bunicilor despre aspectul adolescentului, rezultatele școlare sau comportamentul său pot fi percepute ca intruzive sau jignitoare.”
Adolescenții experimentează și testează ce vor să devină, iar critica constantă, chiar și în glumă, poate determina distanțarea lor și reducerea vizitelor la bunici.
SURSA FOTO: Freepik.com@boggy
Contextul familial general are, de asemenea, o influență importantă. În cazul unei separări a părinților, mulți copii și adolescenți pot, din furie, confuzie sau tristețe, să se distanțeze de bunici.
Conflictele dintre părinți și bunici pot crea situații dificile pentru cei mici. Disputele constante fac ca vizitele să devină neplăcute, iar „dacă relațiile sunt tensionate, adolescentul se poate simți prins între două tabere și preferă să se retragă”.
Trebuie remarcat că un copil care refuză complet orice contact cu bunicii poate avea, cel mai probabil, probleme mai profunde.
„Dacă se observă o suferință reală și adolescentul nu reușește să exprime motivele refuzului sau ale suferinței sale, este recomandat să fie consultat un specialist în sănătate mintală”, sfătuiește psihologul Claire Petin.
Dacă deţii aceste lucruri, eşti mai privilegiat decât majoritatea
Hobby-uri gratuite care te fac să pari mai interesant și să te simți mai bine cu tine
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
