„Este ca un microb acoperit cu zahăr. Pare dulce, dar poate lăsa urme adânci”, spune un specialist.
Unul dintre rolurile importante ale părinților și bunicilor este să crească stima de sine a copiilor prin încurajări sincere, fără a exagera cu laudele. De multe ori, acest lucru se face printr-un compliment bine intenționat.
Totuși, chiar și un compliment simplu poate avea efecte neașteptate. Copiii care nu primesc aprecieri reale pot dezvolta stimă de sine scăzută, lipsă de motivație, pesimism, perfecționism sau dificultăți sociale. Dar și extrema cealaltă, în care primesc laude nepotrivite, poate fi la fel de dăunătoare.
Despre acest aspect se vorbește prea puțin. Multe expresii folosite des de părinți și bunici pot, de fapt, să rănească un copil. Este important să fii atent la modul în care formulezi complimentele și la mesajul pe care îl transmit. Chiar și cei mai bine intenționați adulți pot greși.
„Complimentele ar trebui să-i facă pe copii să se simtă văzuți și apreciați, dar multe dintre cele pe care le aud în munca mea de psiholog infantil au efectul opus”, explică dr. Robyn Koslowitz, autor al cărții Post-Traumatic Parenting.
Ea spune că aceste „complimente” au ceva în comun: îi pot zăpăci pe copii, îi pot pune sub presiune sau le pot submina, fără intenție, identitatea, chiar dacă par cuvinte pline de afecțiune.
„Este ca un microb acoperit cu zahăr. Pare dulce, dar poate lăsa urme adânci”, adaugă ea.
Mai jos, dr. Koslowitz prezintă șase complimente aparent inofensive pe care părinții și bunicii ar trebui să evite să le spună copiilor și explică de ce.
Acest compliment pare pozitiv, dar poate crea o capcană psihologică numită mentalitate fixă. Aceasta este convingerea că abilitățile unei persoane sunt înnăscute și nu pot fi dezvoltate.
Este opusul mentalității de creștere, care se bazează pe ideea că poți evolua prin efort, strategie și sprijin.
„Când un copil este lăudat pentru că e ‘foarte deștept’ sau ‘un mic geniu’, ajunge să creadă că merită aprecierea doar dacă reușește fără efort”, explică dr. Robyn Koslowitz, pentru parade.com.
Când întâmpină o sarcină dificilă, copilul preferă să o evite. Nu mai riscă, nu mai încearcă. Mulți părinți spun: „Copilul meu nu încearcă nimic dacă nu e sigur că va reuși”.
În loc de acest tip de laudă, specialistul recomandă complimente bazate pe efort: „Am văzut cât de mult ai muncit pentru asta”. Astfel, copilul învață că poate reuși în orice domeniu, nu doar acolo unde are talent natural.
Dr. Koslowitz spune că astfel de complimente pot deveni sufocante, chiar dacă par plăcute pe moment.
„Îi învață pe copii că valoarea lor depinde de ceva ce nu pot controla”, explică ea. „Mai grav, îi face pe mulți, mai ales pe fete, să creadă că dragostea depinde de felul în care arată. Asta nu construiește încredere”.
Complimente similare sunt: „Ai părul perfect” sau „O să frângi multe inimi când vei fi mare”.
Un copil care aude o astfel de frază se poate simți confuz. Nu știe dacă a primit un compliment sau a asistat la o critică mascată. Poate simți nevoia să-l apere pe părinte, iar lauda nu mai are același efect.
„Poate părea o glumă, dar pentru copil creează o confuzie de loialitate”, spune dr. Koslowitz. „Se simte bine, dar vede că mama e tristă. Așa ajunge să gestioneze emoțiile adulților, ceea ce duce la vinovăție și nesiguranță”.
Laudele pentru comportament pot fi utile, dar tonul contează. Expresii precum „Ești cel mai cuminte copil” pot părea pozitive, dar îi învață pe copii să-și ascundă nevoile pentru a menține eticheta de „copil bun”.
Acești copii ajung să creadă că trebuie să fie perfecți ca să fie iubiți și apreciați.
Acest compliment apare adesea la părinții care, în copilărie, au fost nevoiți să gestioneze emoțiile adulților și încearcă acum să facă mai bine. Intenția este una afectuoasă, dar efectul poate fi dificil pentru copil.
„Îl împovărează emoțional”, explică dr. Koslowitz. „Îi transmite că e responsabil pentru starea de spirit a părintelui, că trebuie să-l mențină calm și fericit. Asta înseamnă să-i ceri copilului să preia un rol de adult”.
Complimentele care pun etichete, fie ele legate de inteligență, talent sau aspect, pot limita copilul. Deși par o formă de apreciere, îl fixează într-un rol.
Dacă mai târziu copilul vrea să încerce altceva, de exemplu să renunțe la desen și să facă sport sau să cânte la un instrument, se poate simți vinovat.
„Când îi punem o etichetă, îi îngreunăm procesul de a descoperi cine este cu adevărat”, spune dr. Koslowitz. „Identitatea devine o mască, iar explorarea pare o trădare”.
Dacă multe complimente aparent inofensive pot face rău, ce poți spune totuși copilului tău?
Dr. Robyn Koslowitz crede că cele mai bune complimente sunt cele care se bazează pe conexiune.
„Ele pun accent pe efort, bunătate, creativitate și reziliență”, explică ea. „Nu îi compară pe copii între ei, nu le cer să joace un rol și nu îi fac responsabili pentru starea emoțională a adulților”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
