Drumul școlar al fiecăruia dintre noi, de la grădiniță până la universitate, aduce cu sine memoria tuturor profesorilor pe care i-am întâlnit: în special, unii și-au lăsat o amprentă și ceea ce îi unește, pe lângă capacitatea lor profesională, este, fără îndoială, stilul lor.
În acest articol vă propun și vă invit la o mică dezbatere despre cum ar trebui să fie ”profesorul model” în accepțiunea dumneavostră, invitându-vă în cele din urmă la un mmic exercițiu de imaginație.
Profesorul meu preferat era o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, o femeie de o inteligență sclipitoare, de o blândețe și o calmitate greu de descris în cuvinte. Se impunea atunci când era cazul cu o severitate care provoca în elevi sentimentul de regret pentru greșeala comisă sau vreo tema neefectuată corespunzător. Era specială atât ca prezență dar mai ales ca și cadru didactic. Se numea Ermina - până și numele m-a fascinat - și era profesoară de limba română.
Ținuta ei, de la modul în care își aranja părul, până la costumele de culoarea pastelui, totul inspira încredere, profesionalism și dorința de a participa la ora dumneai cu drag. Ea m-a făcut să mă îndrăgostesc de lectură, ea m-a făcut să îmi alimentez imaginația și creativitatea pentru a produce cele mai frumoase analize la textele din manualele de odinioră și pentru a fi recompensată la final cu ”Bravo Elena, foarte bine!”. Nici nu mai conta nota, conta mai mult faptul că primeam aprecierea de la persoana pe care o admiram și care pentru mine era un model, un dascăl în adevăratul sens al cuvântului. Și acest lucru mă motiva mai mult decât orice notă de 10 primită.
Întâlnirea dintre elev și profesor, chiar înainte de a asculta conținutul lecției, trece printr-un set de detalii vizuale, auditive și corporale care aparțin domeniului comunicării non-verbale; așa cum se întâmplă în relația terapeutică, la fel și în sala de clasă, în primele minute de curs ne „adulmecăm” și învățam să „avem încredere” unul în celălalt.
Un profesor își comunică stilul în prmul rând prin felul lui de a fi: cu ținuta vestimentară, cu postura, cu expresiile faciale și cu vocea; din modul în care se mișcă în clasă, din ce poziție ocupă în fața elevilor, se poate înțelege cât de în largul lui se află într-o situație atât de solicitantă, caracterizată prin priviri judecătoare și uneori fără milă.
Din acest motiv, profesorul comunică respect și cunoaștere a materiei sale de predare prin fiecare gest: grija pe care a dedicat-o pregătirii lecțiilor și alegerii oricăror informații aprofundate strălucește în stilul său.
Mai mult, stilul unui profesor vine și din vocea lui: tonuri înalte, stridente, joase, slabe, sâcâitoare, dezintereste...; câte amintiri legate de vocile profesorilor noștri din sălile de clasă, pe coridoare și încă rezonând ani mai târziu.
În acest fel școala devine teatrul unei experiențe care depășește transmiterea cunoștințelor, întrucât cuvântul lasă urme de neșters în memoria fizică și emoțională a protagoniștilor, permițându-le să trăiască o experiență care va avea efecte de durată și semnificative.
Experiența unei ore de lecție nu este doar o oportunitate de cunoaștere, ci și o oportunitate de transformare: cuvintele profesorului pun în lumină textul întunecat, lăsând loc interpretării personale și dorinței de continuare a studiului și a cunoașterii dincolo de spațiul școlar.
În trecut, rolul de profesor se bucura de un privilegiu incontestabil: acela de a fi respectat pentru însuși faptul de a acoperi un rol recunoscut de societate, de familie și, în consecință, de elevi; Astăzi, școala se confruntă cu probleme obiective dictate de dificultăți politice, sociale și economice iar meseria de profesor a coborât de pe scara valorilor sociale, cel puțin din percepția colectivă.
Cu toții ne dorim pentru copiii noștri profesori „fascinanți”, care știu să educe și să descopere rezonanța emoțională a elevilor lor, care să-i ajute să identifice diferitele componente ale inteligenței lor, oferind cuvinte pentru a formula gânduri și scopuri pentru a privi viitorul cu încredere.
Acum, ajunși la vârsta adultă, vă propun un exercițiu de imaginație: Dacă ați fi elev și ați fi întrebat cum ar trebui să fie ”profesorul model”, cu siguranță printre răspunsurile primite ar fi: să fie sever, dar nu prea sever, sincer, care știe să surprindă, echilibrat, care are simțul umorului, care știe să-și recunoască greșelile și îl ajută să le recunoască pe ale lor, să fie decent îmbrăcat, să aibă răbdare și să fie dedicat meseriei lui și să își dorească să fie exact în acel loc și nu oriunde în altă parte, făcât orice altceva în afară de meseria de dascăl.
Dacă aveți și alte răspunsuri despre cum ar trebui să fie ”profesorul model”, lasați-le în comentarii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil