Proiect finanţat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni aprilie - octombrie 2025
https://dprp.gov.ro/web/
Conţinutul acestui site nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Cine suntem când suntem departe? Ce mai rămâne din România, atunci când trăim ani întregi într-o altă țară, cu alte reguli, alte limbi și altă cultură? Și, mai ales, cum ne păstrăm rădăcinile vii pentru copiii noștri, care s-au născut deja în altă lume?
Sunt întrebări care macină în tăcere mii de părinți români din diaspora. Violeta Popescu, fondatoarea Centrului Cultural Italo-Român din Milano, a vorbit despre toate acestea în cadrul emisiunii Născuți în diaspora, moderată de jurnalistul Flaviu George Predescu.
„Copiii, într-adevăr, sunt punți între România și Italia, mai mult decât suntem noi, prima generație. Pentru că noi suntem mult mai ancorați în ceea ce înseamnă românitatea noastră, în ceea ce înseamnă memoria noastră ca români. Copiii nu au o memorie ca români, nu au cum să aibă”, explică fondatoarea centrului cultural.
Memoria copiilor despre România nu e construită organic, ci este mai degrabă un puzzle.
„Memoria lor ca români este ceva foarte fragmentat, adică bunici, România, vizite în România, călătorii, familia, părinții. Aceasta înseamnă memoria pentru ei.
Dar, pentru noi, memoria românească este cu totul altceva, noi purtăm cu noi mult mai mult decât poartă ei.
Deci, ei sunt, într-adevăr aceste punți între România și Italia prin faptul că s-au născut aici, cunosc anumite lucruri, dar ei pot să facă mult mai cunoscut în Italia această imagine a României. Pentru că sunt ancorați în realități mult mai adânci decât suntem noi (...)”, mai spune Violeta Popescu.
„De doi ani, predau un laborator de Limbă și Cultură Românească la Universitatea din Milano. Anul acesta am avut 50 de înscriși. Un număr foarte mare pentru un laborator. M-am dus în aulă și am zis: a, ce de lume interesată de România! Erau și mulți studenți cu nume italian, dar care erau români”, spune fondatoarea Centrului Cultural Italo-Român din Milano.
Unii cunoșteau deja limba, dar voiau mai mult: să înțeleagă istoria, cultura, povestea profundă a poporului din care provin părinții lor.
„Mi-au spus că au dorit să se înscrie la acest laborator, nu doar ca să învețe limba română, pentru că unii chiar știau limba, ci pentru că vor să învețe ceva despre România.
Una e să vorbești limba și alta e să știi ceva despre limba aceea și care este istoria poporului român”, mai subliniază Violeta Popescu.
„Chiar îmi mărturiseau: suntem așa fericiți să vedem câți italieni s-au înscris la acel laborator. Pentru ei e extraordinar să vadă câți colegi italieni participă la acel laborator.
Mi-au scris la un moment dat că au fost emoționați de această experiență, emoționați să audă limba română într-o aulă universitară, emoționați să vadă interesul colegilor lor italieni pentru limba română și istoria poporului român și mi-au spus că s-au simțit foarte mândri”, mai spune Violeta Popescu.
Pentru ca această punte între lumi să devină stabilă, spune Violeta Popescu, adulții, fie ei profesori, părinți sau mentori, trebuie să sprijine activ dezvoltarea identității copiilor.
„Aici cred că trebuie cumva să lucrăm noi mai mult. Să-i facem mai mândri și mai încrezători pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce reprezintă jumătatea lor. Este foarte important să valorizăm mai mult aceste gesturi ale lor.
Sunt tineri și tinerii au nevoie de acest lucru. Noi nu mai avem nevoie, suntem la o vârstă la care aceste lucruri trec pe lângă noi. Dar, când ești tânăr, ai nevoie să primești încredere, ai nevoie să fii valorizat cu ceea ce ești tu și cu ceea ce poate să fie potențialul tău”, explică Violeta Popescu.
Întrebată de Flaviu Predescu despre stigmatizare și cum se raportează astăzi copilul român la copilul italian, din generație-n generație, Violeta Popescu a răspuns că un copil nu exteriorizează atât de mult ca un adult, deși aude discuțiile adulților din familie.
Aceasta face însă o remarcă importantă despre comportamentul copilului român: „Ei, dacă au ajuns într-o clasă, nici nu au mai îndrăznit să spună că sunt români, de multe ori, din cauza unor momente. Nu generalizăm. Dar sunt copii care poate n-au spus că sunt români, n-au spus cu voce tare sau au încercat să ascundă”.
Un alt pasaj care descrie situația românilor din Italia este sublinierea Violetei Popescu cu privire la un sondaj: „Am văzut că într-un sondaj, publicat acum doi ani, (...) mulți tineri au fost întrebați cum se simt: români? italieni? Majoritatea au răspuns că se simt cetățeni europeni”.
„Este un lucru frumos să se simtă în Europa, cu tot acest bagaj, și român, și italian”, consideră aceasta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil