Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a recunoscut legitimitatea protestelor din sistemul de învățământ, care au urmat măsurilor fiscal-bugetare dificile, dar a tras un semnal de alarmă categoric cu privire la modul în care cadrele didactice își manifestă nemulțumirile în spațiul public. Acesta subliniază că rolul profesorului depășește sala de clasă, iar decența și profesionalismul sunt așteptări fundamentale din partea „omului educației”.
Ministrul Daniel David a identificat deciziile fiscal-bugetare drept „cea mai grea decizie ca ministru”. Aceste măsuri, deși nepopulare, au fost necesare, deoarece altfel ar fi fost pus sub semnul întrebării riscul de a se „bloca salariile și bursele”.
David a argumentat că sistemul de educație, având un buget atât de mare, trebuia să contribuie la evitarea blocajului țării. El știa că „aproape toți din sistemul de educație au fost afectați”, incluzând elevii prin redimensionarea burselor, și profesorii prin plata cu ora și norma crescută cu două ore.
Înțelegerea faptului că aceste decizii au stârnit nemulțumiri este explicită: „Eu știam că o să fie oameni supărați, n-am mai avut parteneri în sistem, fiindcă fiecare într-un fel a fost afectat și profesorii și elevii și părinții”.
Totuși, ministrul a insistat că măsurile au fost „justificate economic” și „filtrate totdeauna educațional”. De exemplu, norma crescută la 20 de ore „nu este o exagerare”, ci duce România „într-o medie europeană”. Deși au existat „narațiuni catastrofice” promovate dintr-o zonă sindicală, David a subliniat că orice măsură luată poate fi argumentată educațional.
Cu referire directă la evenimentele sociale generate de aceste decizii, Ministrul David a făcut o distincție clară între dreptul la manifestare și calitatea acesteia.
El a mărturisit că nu a avut o problemă cu faptul că oamenii din educație au protestat: „Eu n-am avut o problemă începând cu luna iulie că am văzut proteste din zona educației față de măsurile fiscal bugetare. Era absolut normal ca oamenii să protesteze, să fie nemulțumiți”.
Problema a apărut însă la nivelul standardelor de conduită și al mesajelor transmise, care, în viziunea sa, nu se ridicau la nivelul așteptat de la profesioniștii din educație: „Ce nu mi-a plăcut cum s-au făcut aceste proteste, forma și conținuturile pe care le-am văzut în aceste proteste, fiindcă de la zona educației aștepți altceva”.
Așteptările sale sunt legate direct de impactul comportamentului public al profesorilor asupra elevilor, care sunt martori la aceste acțiuni: „Adică, mă aștept într-un fel să protesteze un profesor chiar când este în stradă, să aibă grijă ce spune, copiii îl văd la televizor și după aceea îl văd la sala de clasă”.
Ministrul a apreciat, în contrast, modul în care chiar elevii au abordat problemele în discuțiile cu el, arătând că au problematizat situațiile „așa cum trebuie să le problematizeze un om al educației”.
Viziunea ministrului David asupra rolului profesorului este legată de transferul de competențe, care include nu doar informații, ci și valori. El a explicat că succesul educațional se bazează pe o triadă: „cunoștințe declarative ce știi să spui, cunoștințe procedurale ce știi să faci și valori”.
Dacă profesorii nu demonstrează aceste valori și un anumit nivel de etică în public, întregul proces de formare a caracterului elevilor poate fi compromis.
Ministrul a subliniat necesitatea de a schimba tiparele psihoculturale ale societății românești, care nu sunt „parte din ADN”, ci sunt „componente psihoculturale care pot fi schimbate prin educație”.
Acest lucru necesită asumarea unor valori precum încrederea necondiționată și cooperarea, iar „trebuie să ai profesori care să aibă această cultură și care s-o transmită prin competențe în mintea copiilor”. Prin urmare, comportamentul public al profesorilor reprezintă o extensie a actului educațional însuși.
Ministrul David a încadrat criza din educație, în special analfabetismul funcțional (pe care îl estimează la 50% din populația școlară, incluzând abandonul), ca fiind „o problemă de securitate națională”.
El consideră că „în fiecare an am pus pe piață în jur de 50% adulți care se aflau într-o anumită formă de analfabetism funcțional. Cum să construiești o țară modernă în acest fel?”. Această miză extrem de ridicată justifică nevoia ca sistemul să fie reformat „paradigmatic” și ca toți actorii să își asume responsabilitatea la cel mai înalt nivel.
În fața acestei provocări, profesorii sunt pilonii care trebuie să implementeze nu doar orele de predare, ci și măsurile remediale (cum ar fi orele suplimentare introduse pentru învățământul primar și cele 25% din timpul fiecărei discipline la gimnaziu și liceu) menite să reducă acest flagel.
Necesitatea unei conduite ireproșabile în timpul protestelor se leagă, așadar, de urgența generală a reformei și de statutul profesorului ca garant al valorilor necesare pentru dezvoltarea unei țări moderne. David a concluzionat că sistemul trebuie să se reașeze în „paradigme moderne” după ce a fost zguduit de deciziile grele.
Daniel David: „Nu intenționez să schimb Săptămâna Verde și Săptămâna Altfel. Par să funcționeze”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
