De ce ascultarea oarbă poate fi riscantă și cum să-ți înveți copilul să se protejeze, dar fără să încurajezi revolta?
Încă de când sunt mici, părinții le spun copiilor continuu: „ascultă”, „fă ce ți se spune”, „poartă-te frumos”. Folosim mereu cuvintele acestea fără să ne gândim prea mult și credem cu tărie că dacă le spunem așa îi vom face copii disciplinați. Din păcate, acest mesaj are și un punct sensibil. Nu toate aceste „ordine” sunt sigure și, bineînțeles, nu toți adulții au intenții bune.
De aceea, să îți înveți copilul să nu asculte în anumite situații înseamnă că îl înveți să fie în siguranță.
SURSA FOTO: freepik.com @aimenda123
Știți că părinții sunt tare mândri atunci când copilul lor este ascultător, liniștit și se comportă exemplar. Înțelegem pentru că imaginea copilului „cuminte”, e cea ideală, iar toată lumea aplaudă părinții care au un astfel de copii. Însă ascultarea necondiționată se transformă imediat într-o vulnerabilitate.
De ce se întâmplă asta? Pentru că un copil care învață că trebuie să asculte întotdeauna poate ajunge să nu pună la îndoială un ordin greșit, să nu îndrăznească să refuze pe cineva care îl face să se simtă inconfortabil și să nu știe să spună stop atunci când ceva nu este în regulă. Și, bineînțeles, acest lucru poate deveni foarte periculos în timp.
Și astfel apare discordanța dintre mesajul „ascultă mereu” și realitate. Siguranța copilului tău trebuie să fie mai importantă decât ascultarea continuă.
Deși pentru mulți părinți ideea de a învăța un copil să nu asculte pare ciudată, ea are și suport științific.
Un studiu publicat în revista Child Maltreatment a analizat cât de bine îi poate prinde unui copil un program școlar de prevenție numit Child Safety Matters, conceput să îi învețe pe elevii din școala primară să recunoască situațiile potențial periculoase și să știe cum să reacționeze în fața lor.
Studiul a comparat grupuri de copii care au participat la acest program cu alții care nu au beneficiat de el. Rezultatele? Copiii care au urmat programul au demonstrat mai multă capacitate de a identifica riscurile și de a acționa în siguranță, chiar și atunci când situația implica să contrazică un adult sau să se îndepărteze de el, relatează Ser Padres.
Poate că acum o să spuneți că nu e bine, că așa copiii învață să nu aibă încredere în toată lumea sau să ignore regulile fără motiv. Însă nu! Astfel de programe îi ajută să dezvolte ceva important pentru siguranța lor: judecată proprie. Să știe că pot spune „nu”, să nu asculte sau să plece atunci când ceva nu li se potrivește, chiar dacă vine de la o figură de autoritate, „reduce vulnerabilitatea și le consolidează capacitatea de autoprotecție”, spun cercetătorii.
Acum nu ne vom apuca toți părinții să ne învățăm copiii să nu asculte sistematic, pentru că e clar că acest lucru poate fi contraproductiv. Dar trebuie să știe când și de ce să facă acest lucru.
Iată câteva situații concrete în care copilul trebuie să nu asculte chiar dacă „ordinul” vine de la un adult, conform cercetătorilor:
Când un adult îi cere să păstreze un secret care îl face să se simtă inconfortabil.
Dacă cineva îi spune să-l însoțească undeva fără să te anunțe.
Dacă o instrucțiune contravine a ceea ce tu i-ai învățat despre corpul lui sau despre siguranță.
Când simte frică, chiar dacă nu știe să o exprime în cuvinte.
SURSA FOTO: freepik.com @gerain0812
E o linie fină între a-l învăța pe copil să nu asculte pentru a se proteja și a-l încuraja să fie rebel sau să se comporte necorespunzător.
Iată câteva sfaturi de la specialiști:
În primul rând, transmite altfel mesajul copilului. În loc să îi zici „să fii ascultător mereu”, spune: „În general trebuie să ascultăm, dar dacă ceva te face să te simți prost sau rău, cu siguranță că poți spune «nu»!”
Apoi, numește clar excepțiile. Le face bine copiilor să știe că există situații în care pot găsi înțelegere dacă nu sunt ascultători. Și le poți spune: „Dacă cineva îți cere ceva ce nu-ți place, nu trebuie să asculți”, „dacă o regulă te face să te simți în nesiguranță, acea regulă nu contează”.
După ce ai stabilit primele două puncte, urmează să exersezi cu copilul ce să spună atunci când vrea să pună limite și când nu vrea să execute un ordin nepotrivit, chiar dacă vine de la o persoană adultă, o autoritate. Exersați: „Nu vreau”, „Nu-mi place asta”, „Trebuie să întreb părinții mei”. De asemenea, îi poți transmite că nu e nevoie să dea prea multe explicații sau să fie politicos în acel moment. Asigură-te că înțelege că siguranța lui este prioritară.
Și noi, părinții, trebuie să acceptăm faptul că un copil care știe să spună „nu” nu este nepoliticos, nu este problematic și nu este rebel. Este un copil care înțelege că bunăstarea lui contează și că are instrumente să se protejeze.
„Învățați-vă copilul să mintă în aceste patru situații”, avertizează un psiholog
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
