Părinții caută mereu soluții pentru a-i face pe cei mici să coopereze. De multe ori însă, ne concentrăm pe ascultarea imediată și uităm să construim o relație bazată pe respect și încredere.
„Experiența mea de mamă și observațiile din aceste studii arată că cei mici răspund cel mai bine atunci când se simt conectați cu părinții lor. Siguranța emoțională are un rol extrem de important. Copilul trebuie să știe că este respectat și că are libertatea de a-și exprima emoțiile”, susține experta în parenting conștient Reem Raouda în rubricile CNBC.
Cele șase afirmații de mai jos calmează sistemul nervos al copilului și fac cooperarea să devină firească. Acesta este secretul care îl ajută să asculte cu adevărat.
SURSA FOTO: freepik.com @stocky01
Când un copil simte că este pus la îndoială, intră imediat în defensivă. Se rupe conexiunea și apare nevoia de a se proteja.
Încrederea dizolvă rușinea și creează siguranță. Iar un copil care se simte în siguranță poate să te audă cu adevărat.
Exemplu:
Copil: „Nu am vărsat sucul intenționat!”
Părinte: „Te cred. Hai să rezolvăm împreună!”
Astfel, abordezi situația fără ceartă.
O situație devine adesea conflict atunci când părintele doar dă ordine. Dacă implici copilul în rezolvarea problemei, șansele de cooperare cresc.
Exemplu:
Copilul refuză să strângă jucăriile.
Părinte: „Văd că nu vrei să strângi tot acum. Hai să rezolvăm împreună. Care este primul pas?”
Menții limita, dar eviți lupta pentru putere.
Când este copleșit, copilul nu mai răspunde la logică. Intră în modul „luptă sau fugi” și are nevoie de ajutor pentru a-și regla emoțiile.
Această afirmație îi validează trăirile și îi transmite că nu este singur. Astfel, își poate recăpăta echilibrul.
Exemplu:
Preșcolarul plânge pentru că turnul de cuburi s-a prăbușit. În loc să spui „Nu mai plânge”, îi spui: „Poți simți asta. Sunt aici!”
Îi oferi spațiu să trăiască emoția până când e pregătit să se calmeze.
Pentru ca un copil să te asculte, trebuie mai întâi să se simtă ascultat. Dacă primește atenție, rezistența scade.
Exemplu:
Copil: „Nu mă mai joc niciodată cu fratele meu!”
Părinte: „Ascult. Spune-mi ce se întâmplă!”
Astfel, afli ce durere stă în spatele furiei și poți lucra la cauza reală, nu doar la comportament.
Multe crize se intensifică pentru că cei mici simt că părintele nu este de partea lor. Această frază schimbă dinamica: nu mai ești adversar, ci aliat.
Exemplu:
Copil: „Tema asta e prostească! Nu o fac!”
Părinte: „Te aud. Sunt de partea ta. Hai să găsim o soluție mai ușoară!”
Când știe că îl susții, copilul devine mai dispus să coopereze.
Greșelile aduc adesea rușine. Dacă îi transmiți că dragostea ta nu depinde de performanță, copilul învață să își asume responsabilitatea fără teamă.
Exemplu:
Copilul strică proiectul unui coleg și plânge.
Părinte: „Te susțin, indiferent de situație. Vom repara împreună!”
Astfel, înveți copilul diferența dintre frică și responsabilitate reală.
Dacă reacția ta obișnuită este să țipi sau să ameninți, nicio frază nu va schimba tiparul. Dar dacă îi respecți demnitatea și îi arăți că este în siguranță, copilul va coopera în mod natural.
Părinții care cresc copii rezilienți fac aceste cinci lucruri… „fără să spună niciun cuvânt”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.