Unele obiceiuri ale părinților mileniali pot fi contraproductive.
Creșterea copiilor nu este niciodată un drum ușor, mai ales în societatea de astăzi. Părinții se confruntă cu numeroase provocări atunci când încearcă să își educe copiii într-o lume care se mișcă mult mai repede decât pentru generațiile anterioare.
Părinții mileniali simt adesea presiunea constantă de a „face totul perfect”, dorind să se rupă de unele dintre metodele stricte și tradiționale de creștere a copiilor pe care le-au experimentat ei înșiși.
Deși își doresc să crească copii într-un mediu sigur și plin de afecțiune, există moduri în care, fără să vrea, unii părinți mileniali ajung să îi învețe pe copii să nu le respecte autoritatea.
În încercarea de a fi mai buni decât părinții generațiilor trecute, milenialii pot exagera și pot oscila prea mult în cealaltă direcție. Observarea acestor obiceiuri nesănătoase îi poate ajuta însă pe părinți să realizeze că, fără să vrea, transmit copiilor mesaje greșite.
SURSA FOTO: freepik.com @oksix
Fiecare părinte știe cât de frustrant poate fi să-ți vezi copilul roșu la față, țipând în public pentru ceva minor, și tot ce îți dorești este să înceteze criza. În acel moment, poate părea mai ușor să îi dai jucăria preferată sau niște dulciuri doar ca să se oprească.
Nu e nimic greșit în dorința părinților de a avea un moment liniștit, dar problema apare dacă aceasta devine soluția standard de fiecare dată când copilul are o criză, fie acasă, fie la magazin.
„Unii copii vor să fie ținuți în brațe, alții să fie singuri, iar unii pot să lovească și să țipe. Arată-le că ești acolo pentru ei când vor fi pregătiți, fără judecată. Asigură-te, de asemenea, că sunt în siguranță”, recomandă psihoterapeuta Ilene S. Cohen, notează Your Tango.
Dacă copiii învață că țipetele și aruncatul pe jos le poate aduce recompense, vor începe să facă asta automat. Crizele devin astfel mai puțin despre exprimarea emoțiilor și mai mult despre obținerea a ceea ce își doresc.
Părinții mileniali poate nici nu realizează că acesta este efectul, dar e important să reziste tentației de a ceda și să le arate copiilor că respectul este primul pas pentru a fi ascultați.
Când copiii se poartă urât sau părinții au nevoie de o pauză, poate fi tentant să-i așezi în fața televizorului sau să le dai tableta pentru a se juca. Dar acest obicei poate învăța copiii să nu respecte autoritatea.
Deși e acceptabil să folosești dispozitive ocazional, există o diferență între a le folosi ca substitut pentru îndrumarea părinților și a le folosi doar ca distracție ocazională.
Cercetări publicate în JAMA Pediatrics arată că prea mult timp petrecut în fața ecranelor, mai ales la bebeluși, poate afecta activitatea cerebrală și poate provoca probleme legate de concentrare și controlul impulsurilor și emoțiilor.
Părinții pot găsi un echilibru între timpul de ecran și activitățile sănătoase în aer liber sau jocurile tradiționale care nu implică un dispozitiv digital.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Un alt mod prin care părinții mileniali își învață copiii să nu îi respecte este să acționeze mai mult ca un prieten decât ca un părinte cu autoritate. Copiii au nevoie de reguli, structură și consecințe clare, dar și de limite bine definite.
„Copiii trebuie să știe cine e în control pentru a se simți în siguranță, iar rolul de prieten poate estompa aceste limite”, explică antrenoarea certificată Sophie Riegel. „Scopul tău nu e să fii plăcut copilului, ci să îl protejezi, chiar dacă nu îi place”.
E normal să vrei să fii apropiat de copilul tău, dar această prietenie nu trebuie să înlocuiască autoritatea părinților. Dacă regulile nu sunt aplicate sau lipsa de respect e ignorată, copilul va începe să se considere „egal” cu părintele.
Deși e normal ca un părinte să aibă preferințe temporare, favorizarea constantă poate provoca resentimente între frați și poate determina copii să testeze autoritatea părinților.
„Copiii conștientizează preferințele părinților încă de mici. Cei apropiați ca vârstă și în competiție pentru atenția părinților sunt foarte sensibili la favoritisme”, explică antrenoarea și autoarea Fern Schumer Chapman.
Soluția nu e să nu ai niciun fel de preferință, ci să fii consecvent și echitabil în atenția și aprecierea oferită fiecărui copil.
Părinții mileniali pot crede că oferă mai multă autonomie copiilor permițându-le să își aleagă ora de culcare, dar în realitate aceștia nu învață importanța structurii.
Dacă părinții cedează de fiecare dată la mofturile copiilor, aceștia învață că persistența și lamentările le vor aduce mereu ce vor.
Respectarea orei de culcare nu trebuie să fie dură sau să provoace lacrimi, ci trebuie să fie consistentă. Astfel, copiii vor înțelege că ora de culcare face parte din rutina lor și nu e un teren de luptă pentru putere.
Pentru părinții mileniali poate fi mai simplu să facă totul singuri. În loc să le atribuie copiilor sarcini casnice, simt că e mai rapid și mai eficient să organizeze și să curețe singuri.
Însă, atunci când copiii nu sunt obișnuiți să ajute deloc, ajung să creadă că responsabilitățile gospodăriei nu le aparțin. În loc să dezvolte respect pentru părinți și pentru spațiul în care trăiesc, copiii pot deveni ușor răsfățați și îndreptățiți.
Un studiu Harvard arată că implicarea copiilor în treburile casnice este strâns legată de succesul profesional și fericirea lor în viața adultă. Sarcinile comune îi ajută să își dezvolte stima de sine, încrederea, disciplina și chiar empatia.
Fie că e vorba de spălatul vaselor, încărcatul mașinii de spălat vase, măturarea camerei sau împăturitul rufelor, implicarea copiilor în aceste activități îi învață să fie responsabili și să dobândească abilități utile pentru viață.
SURSA FOTO: freepik.com @andrewminsk123
Mulți părinți mileniali vor ca acasă să domnească un mediu pozitiv și lipsit de vinovăție, dar evitarea cuvântului „nu” poate avea efecte inverse.
A ceda de fiecare dată dorințelor copiilor, să mănânce desert înainte de cină sau să petreacă încă o oră pe tabletă, poate părea blând și flexibil pe moment, dar transmite mesajul că pot face întotdeauna ce vor.
Când copiii învață că dorințele lor sunt mereu prioritare, vor începe să testeze limitele în situații mai importante. Evitarea cuvântului „nu” îi împiedică să învețe cum să gestioneze emoțiile, inclusiv dezamăgirea.
Minciuna face parte din dezvoltarea copiilor, dar dacă părinții nu reacționează la ea, copiii pot învăța că e acceptabil să nu fie onești.
Chiar și minciunile mici, dacă și-au spălat sau nu dinții, dacă au făcut temele înainte să se joace, pot deveni un obicei, care mai târziu se poate extinde la lucruri mult mai importante.
Respectul pentru autoritate scade și copiii încep să considere regulile opționale. Corectarea acestui comportament de timpuriu îi ajută să devină adulți de încredere.
Instinctul părinților este să-și protejeze copiii de dezamăgiri și eșec. Părinții mileniali pot încerca să îi ferească de orice obstacol, dar evitarea eșecului poate să le inducă copiilor ideea că viața ar trebui să fie mereu ușoară și că cineva va interveni pentru a-i ajuta.
În realitate, eșecul este important pentru dezvoltarea rezilienței și a respectului. Prin experiența consecințelor propriilor alegeri, copiii învață responsabilitatea și că acțiunile au efecte, uneori mai puțin plăcute.
Fără această experiență, copiii nu vor înțelege necesitatea de a asculta și de a învăța din greșeli.
SURSA FOTO: freepik.com @dimaberlin
Când copiii observă că părinții amenință cu consecințe, dar nu le aplică niciodată, ei învață că regulile pot fi ignorate.
De exemplu, părinții pot amenința că vor limita timpul petrecut pe tabletă sau întâlnirile cu prietenii, dar cedarea în final transmite mesajul că regulile nu sunt obligatorii.
„Copiii au nevoie de atenție și intervenție atunci când se comportă periculos sau antisocial. Rolul adulților este să îi protejeze și să stabilească limite clare”, explică psihologul developmental Dona Matthews.
Consistența în aplicarea regulilor îi ajută pe copii să înțeleagă că părinții sunt serioși și că limitele nu sunt negociabile.
Afirmația „asta e ultima șansă” ar trebui să fie un avertisment ferm. Dacă părinții folosesc această expresie frecvent fără să o aplice, copiii învață că pot să ignore limitele.
Limitele trebuie respectate, iar consecințele aplicate imediat ce avertismentul este depășit. Copiii trebuie să înțeleagă că avertismentele părinților sunt serioase și că autoritatea acestora are greutate.
Nu vrei să devii un părinte viral „FAFO”? „Încearcă ACEASTĂ metodă”, recomandă experții în parenting
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil