„Elefantul din cameră pentru școala din România”. Cristina Gemanaru trage un semnal de alarmă: „Ei între ei se numesc «prăjiți»”

Psihoterapeutul și logopedul Cristina Gemanaru a împărtășit pe Facebook o experiență.

„Înainte de pandemie, mi-a intrat în cabinet, împinsă de părinți, o adolescentă de 17 ani, să o motivez pentru Bac. Voiau să vorbesc cu ea, ca să o «pornesc» spre învățat. N-am apucat să intru bine în discuție că mi-a spus-o direct: «Nu aveți ce să-mi spuneți. Le-am făcut pe toate»”, povestește Cristina Gemanaru.

Inițial, psihoterapeutul a crezut că este bravada obișnuită a unui adolescent, dar „toate” chiar erau toate: „Droguri. Combinații. Relații intime în scenarii pe care nu le aștepți de la o tânără de 17 ani. Vorbea despre consumul de droguri cu o liniște de gheață, ca și cum era viața altcuiva”. 

Părinții așteptau afară, convinși că problema era lipsa de motivație, în timp ce înăuntru se afla un copil care și-a consumat deja viața înainte să înceapă cu adevărat.

CITEȘTE ȘI: „Nu vreau să supăr părinții, dar nu ai cum să-l păzești pe copil!” Radu Leca avertizează că va veni un val uriaș de consum de droguri în rândul elevilor: „Ne îndreptăm către o prăpastie!” / VIDEO

O realitate care se repetă

În decembrie, într-o ședință online, Cristina Gemanaru a vorbit cu un adolescent de clasa a XI-a despre consumul de droguri în școli.

„-Câți dintre colegii tăi au încercat droguri recreaționale?

A făcut o pauză scurtă și mi-a răspuns direct:

-Mai ușor e să-i număr pe cei care n-au încercat.

Mi s-a strâns inima.

-Serios? Atât de mulți?

A ridicat din umeri:

-Doamnă… în școală toată lumea consumă.

Totul începe cu „doar o dată”, la o petrecere, între prieteni. O încercare nevinovată. Atât.

Niciun copil nu se gândește:

- Asta o să-mi schimbe viața.

Și totuși, pentru unii, de aici începe prăbușirea”, a mai povestit experta.

„Elefantul din cameră”

Psihoterapeutul spune că adevărata problemă este ignorată de școală și societate. 

„Asta este elefantul din cameră pentru școala din România. Sunt praf în ochi lipsa manualelor școlare și cadoul de 8 martie către doamna profesoară. Nimeni nu vorbește de droguri.  Vă spun însă că sunt peste tot, și mult mai aproape decât credem”, mai scrie Cristina Gemanaru.

Pentru ea, condiționarea intrării la Bac de un test antidrog ar fi singurul mod prin care am înțelege cu adevărat dimensiunea fenomenului.

„Dacă s-ar condiționa intrarea în BAC de un test antidrog, am înțelege cu adevărat dimensiunea acestei probleme.

Mergi acasă și vorbește cu copilul tău. Nu-ți imaginezi câți copii sunt deja acolo. Nu vorbesc despre «cazuri izolate». Fenomenul nu este la margine, e în mijlocul nostru.Este normalizat. Avem cazuri de consum de canabis la 13 ani. Între 14 și 18 ani, consecințele drogurilor sunt brutale. Și aici vorbesc despre vieți deviate de la drumul lor”, adaugă experta.

VEZI ȘI: Psiholog Radu Leca, avertisment dur: „Subiectul minor, cu vârsta între 6 și 17 ani, trece prin schimbări despre care nimeni nu știe și nimeni nu le înțelege când acestea apar” / VIDEO

Dependențe greu de oprit

Cristina Gemanaru dă repere clare despre riscurile dependențelor.

„Dependența de tutun este estimată la aproximativ 6,5 din 10. Pentru drogurile recreaționale (canabis), dificultatea urcă spre 7 din 10. Pentru stimulente psihoactive (cocaină, ecstasy), vorbim de 8 din 10, iar pentru opioide (heroină, fentanyl) ajunge la 9,5 din 10”.

Chiar dacă par copii normali, majoritatea „vin acasă, mănâncă, stau pe telefon, își fac temele, râd. Seara îți spun ‘noapte bună’. Nu arată ca în filme. Arată fix așa cum ai nevoie să arate ca să poți dormi”. Își ascund realitatea și manipulează instinctiv ca să nu fie opriți sau prinși.

Cristina Gemanaru: „Astăzi încă poți fi părinte. Mâine s-ar putea să fie prea târziu”

Psihoterapeutul avertizează că diferența dintre un copil „prăjit” și unul salvat poate fi o conversație purtată la timp.

„Ei între ei se numesc «prăjiți». (...) Nu te apuca să-i cauți în ghiozdan.

Intră azi în camera lui. Stai pe marginea patului. Închide telefonul. Și întreabă-l, simplu și fără să-l judeci:

-Ești bine? Cu adevărat?

-Ce te doare și nu-mi spui?

Să știi că singura diferență dintre un copil «prăjit» și unul salvat este o conversație purtată cu șase luni mai devreme.

Astăzi încă poți fi părinte. Mâine s-ar putea să fie prea târziu”, conchide experta.