Cele trei expresii care te ajută să stabilești limite educaționale cu bunicii, fără să declanșezi un război în familie
11 Iunie 2026
Ce îi diferențiază pe copiii care se simt cu adevărat în siguranță de ceilalți? Psihologul Thomas Fournier identifică trei caracteristici comune ale copiilor care beneficiază de o bază solidă de siguranță emoțională.
Unii copii au curajul să exploreze, să greșească și să ceară ajutor fără teamă. Alții par blocați de frica de a dezamăgi sau de a face ceva greșit. Diferența dintre aceste comportamente pornește, de cele mai multe ori, de la același fundament, siguranța afectivă.
„Siguranța afectivă descrie starea unui copil al cărui mediu răspunde suficient de bine nevoilor sale psihologice de bază. Vorbim în special despre un atașament securizant atunci când principalele figuri de atașament ale copilului, de regulă părinții, sunt capabile să răspundă în mod adecvat nevoilor sale”, explică Thomas Fournier, psiholog, potrivit Parents.
Contrar unei idei răspândite, această siguranță emoțională nu îl face pe copil dependent de adulți.
„Este chiar invers. O astfel de siguranță îi permite copilului să își exploreze mediul, să ia inițiative, să învețe lucruri noi și să își dezvolte treptat autonomia”.
În familie, un copil care se simte în siguranță își exprimă mai ușor nevoile și emoțiile. El are curajul să ceară ajutor atunci când întâmpină dificultăți, dar acceptă și să facă anumite lucruri pe cont propriu.
Atunci când greșește, este mai puțin preocupat de posibilitatea de a fi respins sau umilit.
„Își poate recunoaște mai ușor dificultățile pentru că nu trăiește fiecare eșec ca pe o amenințare la adresa relației cu părinții”, subliniază psihologul.
Trei învățături importante care îl ajută pe copil să se simtă în siguranță
La școală sau în activitățile sociale, siguranța emoțională se reflectă prin mai multă curiozitate, dorință de explorare și perseverență. Copilul îndrăznește să participe, să încerce lucruri noi și să pună întrebări.
„Nu este neapărat extrovertit sau deosebit de sociabil, însă este, în general, mai puțin blocat de teama de a greși sau de a dezamăgi”, explică Thomas Fournier.
Atunci când trece prin despărțiri temporare sau schimbări, poate simți îngrijorare la fel ca orice alt copil, însă reușește să își recapete în mod firesc calmul.
Siguranța afectivă nu se construiește prin conversații spectaculoase sau gesturi ieșite din comun. Ea se dezvoltă „prin mii de interacțiuni obișnuite, repetate de a lungul anilor”.
Primul element important este disponibilitatea și consecvența părinților.
„Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți în care pot avea încredere, capabili să răspundă în mod constant nevoilor lor emoționale”.
Al doilea principiu este separarea comportamentului de persoana copilului, iar al treilea constă în încurajarea treptată a autonomiei.
„Este important să îl ajuți suficient, dar nu mai mult decât are cu adevărat nevoie copilul”.
Știu că pot cere ajutor
Prima caracteristică a acestor copii este că nu simt nici că trebuie să rezolve totul singuri, nici că sunt incapabili să facă lucruri fără sprijin. Tocmai acest echilibru le consolidează sentimentul de siguranță.
„Ei știu că, atunci când se confruntă cu dificultăți, teamă sau suferință, un adult va fi disponibil să îi ajute, însă nu se bazează permanent pe altcineva pentru a face lucrurile în locul lor”, explică Thomas Fournier.
Încrederea că adulții apropiați sunt disponibili atunci când este nevoie reprezintă un indicator esențial al siguranței emoționale. Copilul nu are nevoie să fie liniștit în permanență. El știe pur și simplu că poate conta pe sprijinul celor apropiați dacă situația o cere.
Înțeleg că greșelile fac parte din procesul de învățare
Acești copii au învățat un lucru valoros, faptul că o greșeală nu înseamnă un eșec definitiv.
„Ei înțeleg că pot fi corectați, îndrumați sau confruntați cu frustrări fără ca acest lucru să le afecteze valoarea personală sau iubirea pe care o primesc din partea celor din jur”, observă psihologul.
Această încredere se dezvoltă atunci când părinții îi susțin fără să facă totul în locul lor. Copilul trăiește în mod repetat experiența că poate încerca, poate greși și poate progresa. Astfel își păstrează curiozitatea și își dezvoltă perseverența chiar și atunci când întâmpină dificultăți.
Au curajul să înfrunte dificultățile
A treia caracteristică este capacitatea de a face față obstacolelor fără să renunțe imediat.
„Confruntarea cu dificultățile, provocările și învățarea perseverenței sunt etape uneori dificile, care pot necesita mult sprijin din partea părinților și pot genera numeroase emoții”, recunoaște Thomas Fournier.
Totuși, acest efort aduce beneficii importante. Copiii care trec prin astfel de experiențe ajung să aibă mai multă încredere în propriile resurse și în capacitatea lor de a depăși obstacolele pe care le întâlnesc.
